După mai bine de 20 de ani,  o noua tentativă de defulare și descătușare la nivel național,  încearcă timid să iasă la rampă….o rampă, care din păcate, ar fi fost trebuit să fie folosită în 1990, când însă, marea șansa a fost ignorată….atunci, „ nu ne vindeam tara” și îi vedeam pe Ion Ratiu și Campeanu (contracandidații lui Iliescu la președinție) că pe un big „bau-bau”. Acest „bau-bau” venea bine abțiguit din străinătate și nu mâncase salam cu soia, și intenția să de a  ne „fura revolutia”, și de a-i învăța pe români cu se se mănâncă democrația, a fost tratată cu „sanchi” de românașii amețiți de retorică patetică a liderului emanației post-revoluționare, Ion Iliescu.

Dacă ne uităm puțin în oglinda retrovizoare a timpului, observăm că, de peste 20 de ani, suntem la mâna unui singur partid, a unei hidre cu două capete, acest FSN emanat după vărsarea inutilă de sânge din ’89, care s-a divizat în PSD și PD, după ce copilul de suflet al bunicuței John, nea Petrică, și-a luat bocceluță în ’96 și și-a format al său PD.

Singură excepție a fost în anul ’96,  când s-a încercat o schimbare inițiată de seniorul Coposu, cu al sau PNȚCD, pe post de locomotivă a Convenției Democratice. Din păcate, seniorul a murit prea repede că să poată schimbă ceva într-o societate dominată de ex-comuniști și ex-securiști. Convenția și a să locomotivă, PNȚCD, au deraiat lamentabil și societatea românească a intrat din nou pe mâinile bunicuței, Papă John, care în 2000 s-a instalat din nou la cârmă corăbiei aflată în derivă din ’89.

Tot în acel an, 2000, Petrică a fost detronat de matelotul șef, Trăienică, care a preluat PD-ul și l-a unit cu PLD-ul lui nea Stolo și au creat actualul PDL… un  PDL, fost PD, născut din pântecele FSN-ului, în anul 1996.
După 2004  începe hegemonia lui nea Băse. În anul 2004 l-a pus cu botul pe labe pe Năstase -” patru case, alias Bombonel, după care l-a lăsat pe prostănac, nea Mirciulică Geoană, să se bucure pentru câteva ore de președinție în anul 2008, președinție care i-a fost suflată de sub nas imediat a doua zi, când rezultatele l-au validat din nou pe primul cârmaci al țări, nea Băse.

Așadar, practic, suntem conduși de emanația de după ’89 de mai bine de 16 ani …singura excepție, încercarea seniorului Coposu în ’96, fiind un eșec total, datorat în mare parte dispariției acestui titan. Ce mă sperie cel mai mult este lipsa unei alternative viabile care să dea jos această hidră cu două capete, PSD- PDL, care domină eșichierul politic și subjugă românașii de mai bine de 16 ani. Ce mai avem? Un PNL obosit, fără busolă, fără carismă și cu moguli în spate, care se aliază cu capul cel mare al hidrei, PSD, dând naștere unui monstru pe numele său de botez, USL, un USL, sortit eșecului. Mai încearcă să muște din plăcintă, și  DDD cu al său OTV, postul de televiziune pentru cei cu un IQ sub 100, pentru frustrați și imbecili care pun botul la savarină, neavând altceva ca desert.

În ultimele șapte zile, acest cavaler al tristei figuri, PDL-ul, se vede pus la zid de către plebea românească care a îndurat prea mult, dar, din păcate, momentul este prea târziu și alternativa politică USL –  această struțo-cămilă, un „bad joke”, care, la rândul ei, a călărit și ea națiunea românească – este o alternativă la fel de rea și fără nicio credibilitate.

România, țara tristei figuri, este groggy și nu își mai poate reveni din pumnii încasați din partea acestei hidre PDL-USL, care a supt și a călărit până la epuizare întreaga națiune românească. România, din păcate, se află în ceasul al 13-lea și o soluție, nici măcar de avarie, nu mai există. Însă, românașul de rând, cocoșat de sărăcie și de durere, încearcă să se facă auzit și să trimită un mesaj simplu, dar ferm: “Nimeni nu rămâne sus pe piedestal…forever! Cu cât ești mai sus, cu atât căderea va fi mai dureroasă!” Soluția? Mă tem, că momentan nu mai există… dar, cum speranța –  fără speranță nici chiar disperarea nu ar fi posibilă, iar omul nu ar dispera dacă nu ar speră (Giacomo Leopardi) – moare ultima, rămâne să sperăm în apariția unui Prinț care să  o sărute pe Albă ca Zăpada (România) și să o trezească din somnul cel de moarte, o trezire la o viață decentă și demnă.

Mihai Eminescu, marele nostru poet national spunea:

„Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire”

Nimic mai aproape  de adevar, fata de situatia din ziua de azi….
Eu as incheia, tot cu un pasaj din Scrisoarea a III a, de Mihai Eminescu, vis a vis de hidra bicefala, PDL – USL…

„Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! „

Viorel VINTILA

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

George ROCA: De vorbă cu poetul și actorul Adrian Munteanu despre Sonetoterapie

Motto: Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul! Ce rost am eu în lumea asta largă, Ce val din …