ÎN MARMURĂ ȘI ÎN DESTIN!

*****

Din seva nației române

Venea talentul lui deplin ,

Dându-i puterea să cioplească

În marmură și în destin.

*

Titan al artei devenit

Prin ce-a lăsat și prin credință,

Masa Tăcerii l-a hrănit

Cu liniște și cu voință.

*

Și azi, spre nemurirea lui,

Învăluită în mister,

Coloana Infinitului

Îi poartă sufletul spre cer.

***

APARE DECEBAL DIN STÂNCĂ

*****

Loveşte Cerul gândul vieții

Şi Creatorul Talentat

Frământă Dunărea şi Marea,

Pământul nostru minunat.

*

Din taina Lui şi a iubirii

Apar podişuri, râd Carpații,

Răsare soarele-mplinirii,

Se nasc copiii, zâmbesc frații…

*

Apare Decebal din stâncă,

Pe malul Dunării-nspumate,

Purtând o dragoste adâncă

Pentru popor, pentru dreptate.

*

Urmaşii lui, copii de dac,

Poartă în suflet bucurie.

Se duce veacul peste veac

Şi timpul naşte veşnicie!

*

Căci versuri scrie Eminescu

Pentru eroul mult iubit,

Cântă vioara lui Enescu

Oda-i vieții-n infinit…

*

Iar Grigorescu un drapel

Pictează-n slava cerului,

Pe când Brâncuşi nalță spre el

Coloana Infinitului.

***

NEMURITORII

*****

Nu vin, nu pleacă şi nu spun,

Au fost tot oameni și-s apoi,

S-au dus fără de rămas-bun,

Dar sunt mereu prezenţi în noi.

*

Eu cred în nemurirea lor,

Le simt în mine trăinicia.

Sufletul lor îmi e izvor

Şi-mi dăruieşte veşnicia.

*

Încerc, de dragul lor, de dor,

Către urmaşi o plecăciune,

Să facă nemurirea lor

Icoană pentru rugăciune.

*

Şi mă mai rog ca nemurirea

Acestui neam nemuritor,

Să-i fie veşnică menirea!

Să mor în locul tuturor!

***

–––––––––––-

Virginia Vini POPESCU

Alexandria

20 februarie 2016