ZISE-UN PROST

*****

Zise-un prost în colţul străzii,
Supărat… nici n-a gândit:
– Doamne, dacă toţi nărozii
Când astăzi ţara conduc…
Nu-i lăsa! M-au întrecut.

*

– Fiul meu, ce vrei să fac,
Doreşti lângă ei să stai?
– Sfinte, să fii lăudat!…
N-am nevoie de-aşa trai,
Eu rămân la mine-n sat.

*

Tu, cum ai puteri, mărite,
Fă-mă şeful lor o zi…
Le dau lefuri înzecite:
Promit că-i voi lecui –
Scaunul de-ar părăsi.

*

Nu-s deştept ca ei în sfat,
Şi nici gând am a-i întrece…
Doamne, să fii lăudat!
Dă, te rog, o bună lege
Să nu doarmă în SENAT.

*

Nu vreau ceartă, răzmeriţă…
Cum fac ei bâlci în palat;
De le-nchizi a lor guriţă;
Sfinte, cât i-am suportat,
Şi în neagră umilinţă

*

Am sperat… ca fiecare,
Că se vor gândi şi ei;
La popor; mare eroare:
Clica lor de derbedei…
Ne-a adus la disperare.

*

Doresc să le fac un bine;
Te implor să mă ajuţi!…
Nu vreau alături de mine
Doar parşivi şi prefăcuţi!
Iar bucăţica de pâine…

*

S-aibă gustul sfintrei pite,
Şi ogorul să-l muncim…
S-avem recolte-nzecite,
Să fim fraţi, să ne unim,
Nu vreau suflete zdrobite.

***

Marin Voican-Ghioroiu.