Scriitorul si dramaturgul Fanus Neagu a murit, marti dimineata, la Spitalul Elias din Capitala, la varsta de 79 de ani. Suferea de cancer de prostata. Bolnav de mai multi ani, boala lui s-a agravat, iar el si-a petrecut ultimele luni in spital. A fost un microbist pasionat, dar a renuntat de mult timp sa mai scrie despre fotbal suparat de decaderea acestuia. In urma cu cateva zile a trimis o scrisoare emotionanta cititorilor Gazetei Sporturilor.

Povestitor, memorialist, nuvelist, romancier si dramaturg, Fanus Neagu s-a nascut la 5 aprilie 1932, in satul Gradistea de Sus din Braila, intr-o familie de tarani.

A studiat primii cinci ani de scoala primara in satul natal. Isi continua studiile intre anii 1944-1948 la Liceul Militar din Iasi Urmeaza apoi Scoala Pedagogica nr. 2 din Bucuresti, iar in 1952 devine cursant al scolii de literatura “Mihai Eminescu” pana in anul 1953, fiind coleg de generatie Nicolae Labis, Radu Cosasu.

Intre anii 1954-1957 invata la Facultatea de Filologie din Bucuresti, dar nu isi incheie studiile.

A fost director al Teatrului National din Bucuresti  intre 1993 si 1996). El a fost ales membru al Academiei Romane.

Volume publicate:

In anul 1954 debuteaza cu povestirea “Dusman cu lumea”, in revista “Tanarul scriitor”.

In anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri “Ningea in Baragan”, volum retiparit in 1964 sub titlul “Cantonul parasit”.

In anul 1960 publica “Somn de la amiaza”, iar in 1962 “Dincolo de nisipuri”. In anul 1967 publica “Vara buimaca”, piesa “Scoica de lemn” la Teatrul Nottara din Bucuresti. In anul 1979 “Cartea cu prieteni”. In anul 1981 “Insomnii de matase”. In anul 1985 “A doua carte cu prieteni”. In anul 1985 i se joaca piesele “Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic si “Olelie” la Teatrul National din Bucuresti.

In anul 1987 “Intamplari aiurea si calatorii oranj”, volum de publicistica. In anul 1988 “Scaunul singuratatii”, roman. In anul 1993 i se joaca la Teatrul National din Bucuresti si la Teatrul National din Timisoara piesa “Casa de la Miezul Noptii sau Paiata soseste la timp”. In anul 1994 “Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galati.

SURSA: http://www.hotnews.ro

De pe un pat de spital, scriitorul Fănuş Neagu i-a adresat o scrisoare emoţionantă directorul Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioaniţoaia. Microbist pasionat, Fănuş a renunţat de ani buni să mai scrie despre fotbal, amărît de decăderea acestuia.

“Dragă Ovidiu Ioaniţoaia,
Sâmbăta trecută m-am ascultat recitând, la TVR 1, poemul în proză pe care l-am închinat, în urmă cu un sfert de veac, jucătorilor echipei Steaua, când aceasta a devenit Campioana Europei.  
Plouă ca o lungă aducere aminte. Altcândva, când rosteam numele echipei Steaua sau al Universităţii Craiova, al Rapidului sau al lui Dinamo, simţeam un tremur în voce ca atunci când rostesc numele râului Olt, şi sufletul meu se tulbură şi îngenunchează, fiindcă Oltul e o pajură albastră, ridicându-se din munţii aşezaţi pe iazuri de aur, de sare şi de fulgere ai României (cred cu inima că în izvoarele lui şi-au spălat faţa şi şi-au sfinţit sceptrul toţi voievozii acestui pământ) ca să se arunce, încărcat de aroma brazilor, a ierburilor sau a lemnului schimbat în pridvor sau arcuit în poduri, în Dunărea largă pe care plutesc diligenţe trase de pescăruşi şi privighetori de apă. Aşa simţeam că trebuie să pun în cântec, pe vremea aceea, numele Stelei, Universităţii, Rapidului.
Aşa cum Oltul e cântecul nostru cel mai răscolitor, aceste echipe alcătuiau buchetul frumuseţii, durerilor şi răzbunărilor tinereţii noastre. Echipe lângă care se împleteau nopţi legănate în ierburi sau în lacuri cu nuferi galbeni.
Astăzi, în culcuşul acestor formaţii plouă cu ouă de broască. Tutunul din cheseaua mareşalilor fotbalului s-a umezit şi s-a schimbat în iarbă ruptă ca să se aştearnă sub somnul miilor şi miilor de spectatori, trădaţi de nenoroc sau de nişte vrăjitori cu buza căzută. Melancolia s-a risipit în dantele vechi. Fotbalul românesc, cel pe care eu l-am cântat vreme de aproape 40 de ani, e astăzi un fumător de pipă stinsă. Ne-am scuturat de toate farmecele în care pluteam, nu mai cunoaştem noaptea citirii zodiilor, şi sabia vinului veşnic scânteietoare nu mai e de o stea şi de un răsărit cu nădejdile şi aşteptările noastre. Toate cartierele scârţâie sub vântul sărăciei. Onoarea sportului – ce vorbă tristă -, amărâtă turturea, a luat calea pământului. Gândeşte-te cu ce bucurie ne întâmpina luna mai, cea plină de maci roşii şi de lumina lămpilor în sărbătoare, de ramuri de iasomie şi podişuri de liliac. Acum zici Steaua, Universitatea Craiova, Rapid, Dinamo şi faci doi paşi îndărăt. Trecem cu toţii pe sub un cer de crizanteme negre şi prin duminicile nimănui. Nici o ramură de merişor. Toate mierlele au glas de lut şi ochi de mărgăritare stinse. Regele e gol şi cu casa spartă. Lângă gară a înflorit mangalul, în Ghencea şi pe Dinamo întinzi deştul pe sub uşă, încrezător şi bronzat, şi dai numai de cârlige de sârmă. Fotbalul românesc umblă cu ulciorul spart, cu umerii căzuţi şi se tot duce prin mireasma tăcerii. Nu mai vezi pe nici o scăfârlie zulufi de căpşunică, drept pentru care eu, unul, mi-am retras luna din toate livezile cu echipe în A.
Şi când mi-e dor de-o clipă frumoasă deschid ochii spre Oltul care aprinde în eternitate felinare cu flacără magică în fiecare arbore din Ţara Făgăraşului, roteşte galaxii de flori la Cozia, deschide nopţi de primăvară, când mestecenii plutesc în alaiuri subţiri, ochi miraţi spre Transilvania şi întinde aripi de umbră peste golfurile grâului.
Dar ce durere trăim în duminicile noastre pustii!”
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…