Adrian MUNTEANU – Poemele sufletului meu

NU MĂ CITI!

(copiilor mei)

–

Nu mă citi! Timpul zăbavnic fuge.

Am încercat să-ncătuşez clipita,

S-opresc pe-un verb privirea ta, grăbita,

Dar zborul ei necugetat distruge.

–

Nu-ţi mai lăsa pe un sonet smerita

Şi limpedea răbdare care suge

Torenţi de duh ce-s gata să înjuge

Trăpaşul tău ce şi-a rănit copita.

–

Mai bine-aruncă hăţul şi zăbala

Şi sari în şea când zări se-mpotrivesc!

Învinge-n goana vremilor migala

–

De-a zăbovi la osul părintesc.

Ridică vâsla, leapădă sfiala!

Eu mai rămân. Să tac şi să privesc.

–

BRAȘOV, BISERICA „CUVIOASA PARASCHEVA”

(fiicei mele, Medeea) 

–

O rândunică a pătruns. Subjugă

Părinti si frati, nuntasi ce-si uită graiul.

S-a ridicat spre bolti cu evantaiul

Aripilor întinse ca-ntr-o rugă.

–

Medeea-n rochie albă. Peste raiul

Uimirilor ce ne-au cuprins în fugă,

Un mânz de foc neîmblănzit se-njugă

La carul clipei ce-a pornit alaiul.

–

O cruce-a pus pe grinzile zidirii,

Cu gesturi suple. Lacrimi pe cuvănt.

În fracul ei, din ochi sorbindu-si mirii,

–

Tot dorul viu de mamă-l puse-n cânt.

A asezat pe frunti peceti iubirii

Si-un semn de taină, necuprins si sfănt

–

ÎNTR-UN APUS DE VIAŢĂ

(fiului meu, Titus,

violonist dincolo de ocean)

–

Mai ştii atunci când te ţineam de mână

Să poţi urca şovăitor o treaptă,

Când îţi iertam surâzător o faptă?

Ţineai vioara sub bărbie până

–

Trasa arcuşu-n cer o cale dreaptă

Şi deşira uimirea ghem de lână.

Şi-acum acorduri în auz se-ngână

Şi-n sală mama să apari aşteaptă.

–

Nu s-au pierdut isprăvile în ceaţă.

Pe-atunci prin fapte vieţuiam anost.

Abia târziu mi-a răsărit în faţă

–

Sonetul blând, să-mi împlinesc un rost.

Odată doar, într-un apus de viaţă,

Tu, fiul meu, să afli că am fost.

–

NU MĂ AŞTEPŢI

–

Nu mă aştepţi c-un zâmbet la intrare.
Între pereţi stă gârbovă tăcerea.
Ascunsă prin unghere, încăperea
A împietrit în picuri de uitare.
–
Nevolnic rost, împărtăşesc plăcerea
De-a mă retrage fad în aşteptare.
Rămân pustiu, un semn de întrebare
Ce-a năruit speranţa sau durerea.
–
Mi-ar trebui un zbor de dimineaţă,
Să născocesc poveşti cu trup fragil,
Să recompun altarele de ceaţă.
–
E prea târziu. În gândul meu debil,
Sleit de pofte, răvăşit de viaţă,

Aş vrea să fiu, dar nu mai sunt copil.

–

ÎL CHEAMĂ BLITZ

(Pentru cea mai iubită ființă din jurul meu,

care m-a vegheat 12 ani și care îmi crează și acum,

când îmi aduc aminte de el, emoții adânci și o neștearsă lacrimă pe obraz)

–

Îl cheamă Blitz şi-l trec în neuitare.

De ani și ani străbatem lungi trasee,

Pe unde-a dat prin bozii de-o idee

Şi colţul ierbii-nviorat răsare.

–

A fost întâi năvalnică scânteie,

Să prindă-n zbor un flutur în mişcare.

I-aş ridica din dor de el altare,

Pe unde-a fost, la margini de alee.

–

Despre acel ce mi-a păzit fiinţa

Nu ar ajunge să aştern un tom.

Şi-a pus pe el răstimpul scurs sentinţa.

–

Mai e acum o creangă nu un pom.

Îşi stinge-ncet, nestrămutat, putinţa,

Dar mă întreb: e câine sau e om?

–

DE CE-NEGRESC O COALĂ DE HÂRTIE

–

De ce-negresc o coală de hârtie,

Cine-mi citeşte slova vlăguită

Şi-un gând zdrobit sub tropot de copită

Pe care-abia în treacăt de-l mai ştie?

–

Pentru a cui risipă adormită,

Din care-am tot tăiat câte-o felie,

Însingurat mă-nchid în colivie

Ca să aştern uimirea-n trup ivită?

–

Nu stau la rând cei logodiţi cu rima

Să se prefacă strâmb că mă iubesc.

Nici nu îmi dau, din seva lor, infima

–

Limbă de timp când pizmele-aţipesc.

Secunda mea, fugind, se-nalţă prima.

Dar eu, în taina clipei, mai trăiesc.

–

DE DRAGOBETE DESPRE UN ALT FEL DE DRAGOSTE

–

Din tânăr rod îmi pregătesc merinde,

Să îmi pătrundă seva lor ținutul.

Mi-or amâna poverile sărutul

Şi rădăcini de glod lutos s-or prinde.

Din iarba chibzuinţei ţes avutul,

De-o-mbucătură foamea mea depinde.

Pe cruci de fum primejdia mă-ntinde

Şi îmi mângâie tâmpla neştiutul.

Târziu le strâng pe toate-acestea-n minte

Şi-mi fac sălaş din zvelte crengi de măr

Ce s-or zvânta când vremea-n jur, fierbinte,

Îmi va lua-ndoiala în răspăr.

Zidesc nădejdi din străvezii veşminte,

Iubirea mea de vis şi adevăr.

––––––––

Adrian MUNTEANU

Brașov, 24 Februarie 2020