Vezi AICI partea I-a

Motto: “Nu poti pretui daca nu cunosti!”

Toate drumurile duc la Omu. Poti ajunge pe acoperisul Bucegilor de la Malaiesti, prin hornuri, de la Predeal prin Diham, Pichetul Rosu si mai apoi pe Bucsoiu, de oriunde din Busteni prin,  poiana Costilei sau Valea Cerbului, pe Jepii mari sau mici, pe Valea Alba sau prin Coltii Morarului, dinspre Sinaia venind pe platou, de la Pestera Ialomicioarei prin obarsia Ialomitei, de la Padina pe drumul granicerului sau din Bran prin Simon.

Si cum pe lumea asta nimic nu este imtamplator, am sa va spun ca in Busteni exista obiceiul ca de Sfanta Marie Mare (15 august), localnicii sa urce pe varful Omu pentru a se intalni, a discuta si a manca impreuna. Bunicul meu, care mi-a povestit asta, nu stia motivul pentru care amenii urcau la Omu, dar stia ca asa era traditia. De altfel, ziua de 15 august, in afara de semnificatia ei religioasa, si de cea astronomica, nu este deloc o zi oarecare.

Conform credintelor orientale, in fiecare an, la aceasta data, se produce o schimbare a polilor energetici ai Planetei, adica imaginati-va un val de energie pozitiva care matura globul pamantesc de la sud spre nord, asemenea unui tsunami. Aceasta energie benefica poate fi captata si de corpul omenesc iar transferul se face cu atat mai bine cu cat te afli intr-un loc mai inalt si mai deschis. Insa ce loc mai inalt si mai deschis gasim prin imprejurimi, pe valea Prahovei, pe valea Ialomitei sau in depresiunea Branului,decat varful Omu, adica acel loc in care bustenarii se intalneau in mod traditional, de multe generatii, fara a-si mai amintii din ce motiv. Aceasta ”coincidenta” si stranie potrivire de mai multe informatii, venite din surse atat de diferite, m-au determitat, fara a fi o persoana credula, sa urc in fiecare an, de Sfanta Marie Mare, pe varful Omu. Si chiar daca nu credeti in astfel de lucruri, drumul de la telecabina Babele pana la Omu este atat de spectaculos fara a fi dificil, iar cabana,(denumita si Mihai Haret) ultima ramasa intacta din cele ridicate de Turing Clubul Roman, atat de primitoare, incat va asigur ca veti fi pe deplin multumiti dupa o astfel de plimbare. Iar daca veti mai putea zabovi, nu ratati cerul instelat al unei nopti senine,iar dis- de-dimineata, va va asteapta o alta minune a Bucegilor, pe care nu o veti uita curand: un rasaritul de soare pe varful Omu.

Si asta, nu este inca nimic, pentru ca, la doar cateva sute de metri de Omu se afla, in mod straniu, o alta inaltime de peste 2500m, varful Bucura. Diferenta intre cele doua varfuri este de doar doi metri iar suprematia varfului Omu este data de stancile megalitice (axis mundi) care se gasesc pe acesta din urma. Lucrurile care se spun despre aceasta structura piramidala (Bucura) sunt cu mult mai complicate si mai subtile. Imaginati-va Pamantul ca pe un organism viu (Gaea) iar pe noi, oamenii, ca pe niste minusculi paraziti care ne hranim din coaja acestei mari fiinte, precum o fac microscopicii acarieni care se hranesc cu resturi din pielea umana. Dupa ce v-ati imaginat ca sunteti atat de mici, ganditi-va la vastul univers ca la un loc unde traiesc o multime de astfel de fiinte precum Terra, fiinte ce comunica permanent intre ele. Varful Bucura este considerat capatul unui astfel de canal de comunicatie. Mai tot timpul, veti gasi aici tot felul de semne si tot felul de oameni, unii veniti de la mari distante, ca intr-un pelerinaj, ca sa practice tehnicile yoga de concentrare si meditatie, invaluiti in fluxul benefic de energie cosmica, pe care ei o cred concentrata in acest loc. Si e interesant sa observam cum Bucegii, identificati ca munti sacrii in credinta tracilor (Kogainon) contin un loc care este recunoscut de cultura orientala ca a saptea chakra (lotusul cu o mie de petale) al fiintei Pamant (Gaea).

Acest amestec rafinat de istorie si speculatie, de legende si credinte, de megaliti si bolovani ciudati, da azi Bucegilor o aura cu totul aparte. Vlad Tepes nu a stat niciodata la castelul Bran iar Dracula e doar un mit. Cu toate astea, zeci de mii de turisti vin an de an la Bran, de peste tot din lume, pentru aceasta poveste. Mitul poate fi uneori mai puternic decat realitatea. Acele vechi legende ale Bucegilor, rescrise si repovestite cu talc, identificarea unui traseu legat de megaliti sau de alte locuri considerate speciale, pot aduce tot zeci de mii de turisti curiosi sau cunoscatori, dornici sa experimenteze pe propria piele acest inefabil amestec de mit si real.