Mihai Batog-Bujeniţă

Aflu cu mare bucurie că, peste o lună, în oraşul TZ se desfăşoară un concurs de umor, cu premii. Cum de la o vreme mă răzbun pe mizeriile vieţii încercând să-i fac pe alţii să râdă, mai în versuri, mai în proză, mi se pare o idee bună să mă înscriu la concurs. Nu mai spun că un premiu mi-ar mai aduce culoarea în obrajii destul de scofâlciţi şi, eventual, un zâmbet din partea soţiei, care, de când m-am apucat de scris, îmi ţine contabilitatea şi mărturisesc, sunt întotdeauna pe roşu. Or, asta ştie fiecare bărbat, chiar proaspăt  însurat,  ce-nseamnă! Cer regulamentul de concurs, mă mir eu de câte foi conţine şi, pentru început, mă apuc să completez fişa de participare. Începe destul de simplu:

Nume, prenume, vârstă, sex (aici mă cam încurc puţin şi cer părerea soţiei, care îmi spune senină să mint), religie, cod numeric personal, seria şi numărul C.I., adresă, număr de telefon, serie şi număr poliţă de asigurare pe viaţă, schema clară a poziţiei locurilor de veci etc… Lucruri simple, pe care le completez mai mereu, pe la tot felul de ghişee, chiar şi atunci când îmi plătesc taxele sau serviciile.

Apoi: foto 3/5, faţă, profil, de preferat color sau digital, minim 1200 pixeli. Mi se face puţin rău, dar ataşez o fotografie de pe vremea când aveam păr şi dinţi (vezi foto).

Cazier: starea de rău se accentuează, dar în câteva zile mă descurc. Referinţe de la doi colocatari din bloc: e jale, că stau la casă, dar o descurc şi pe asta folosindu-mă de doi cumnaţi, cărora le dau de băut cinci zile la rând.

Scurtă descriere antropometrică şi fizionomică: o rezolv peste numai o săptămână, timp în care mă împrietenesc destul de temeinic şi cu sectoristul (despre care aflu, cam târziu ce-i drept, că e poliţist de proximitate, că e băiat de gaşcă şi că nu refuză un mic şi o bere câteva seri la bufetul din colţ). Cu acest prilej îmi fac rost, din peisaj, şi de nişte personaje foarte pitoreşti pentru scrierile de mai târziu.

Hobby-uri: Aici mă ajută din nou buna mea soţie care îmi sugerează strivitul degetelor cu ciocanul de şniţele şi intratul încălţat în casă. Nu o contrazic.

Orientări sexuale: e simplu: indiferenţa, dar, mă tem să nu se înţeleagă: indiferent. Mă rog, treaba lor!

Condamnări suferite: le trec pe toate! De la cele suferite când eram prins fumând în closet, la cele vehement exprimate în şedinţele U.T.C. (recidivist) că purtam plete, la condamnarea aspră însoţită de un vot de blam cu avertisment într-o şedinţă a organizaţiei P.C.R.  fiindcă spuneam bancuri cu tovul şi toava, plus zeci de amenzi pentru parcări neregulamentare, exces de viteză sau înjurături fără adresă.

Avere: mă umflă râsul! Păi, dacă aveam avere mai scriam eu umor?!

Apartenenţă politică: aici nu mai râd, ci gândesc ceva foarte suburban. De scris, scriu însă, indecis. Adică, nici eu chiar aşa de prost încât să-mi spulber şansele!

După o lună de alergătură, ataşez dosarului şi nişte texte vitriolante, plus cele zece epigrame la temă, construite după toate regulile prozodice, acide şi scânteietore.

Peste alte două luni aflu că sunt un bou. Concursul fusese câştigat de un domn care avea un dosar beton. Perfect! Să nu uit însă, în viitor, să-mi trec noua calitate, aceea recent dobândită!

Mihai Batog-Bujeniţă

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…