Susţinea conversaţii de excepţie, era un ciudat amestec de femeie fatală, dom­nişoară şi curtezană, era încăpăţânată, dar bună la suflet, era elegantă… O fe­meie prea modernă pentru timpul său. „Înalta Doamnă”, „Fe­meia nefastă”, „Du­duia”, „Lupeasca”… Elena Lupescu.

Biografia i-a fost scrisă şi rescrisă în funcţie de capriciile istoriei. S-a năs­cut în luna septembrie, sub semnul zodiacal al aprigei Fecioare. Un raport al Direcţiei Generale a Poliţiei, datat 29 iunie 1935, stabileşte că Elena Lu­pescu s-a născut la Iaşi şi că este fiica farmacistului Nicolae Lupescu, fost Nuham Grunberg, evreu botezat. În 1927, ea scria în „Memoriile” ei ­(publicate de revista Realitatea): „Sunt năs­cută la Bucureşti, tatăl meu fiind ro­mân şi mama mea rusoaică. Tatăl meu era chimist. Nu suntem evrei, deşi s-a spus că suntem. Am prieteni foarte iubiţi printre evrei şi, dacă aş fi evreică, aş fi mândră de asta”… „Memoriile” au fost scrise în exil, la Paris, într-un anumit context: Regele Ferdinand murise de curând, Mihai îi ur­mase la tron – asistat de un Consiliu de Regenţă, Carol al II-lea începuse să tragă sfori să revină în ţară şi să re­ven­dice Coroana la care renunţase în 1925.

Chiar şi în privinţa anului naşterii Elenei Lupescu există controverse. În aceleaşi „Memorii”, ea susţine că ar fi cu şase ani mai tânără decât Carol, ceea ce ar însemna că s-a născut în 1899. Mai târziu, a „rectificat” şi aceas­tă dată, oprindu-se la 1902. Ma­jo­rita­tea istoricilor consideră însă că Elena Lupescu s-a născut la 15 septembrie 1896, deşi există şi surse care vorbesc despre 1895 sau 1897. Oricum ar fi, bio­grafia i-a fost scrisă şi rescrisă în funcţie de capriciile istoriei…Şi în pri­vinţa numelui său real au existat controverse: Elena Lupescu, fosta Tâm­peanu (prin căsătoria cu un ofiţer ro­mân, de care a divorţat în cele din urmă, pe principiul că unei  membre a societăţii bune de la Cazinoul din Sinaia nu i se potriveşte viaţa de gos­po­dină), s-ar fi numit de fapt Magda Wolf sau Duta Grunberg. Mai nume­roase i-au fost poreclele: „Înalta Doam­nă”, „Femeia nefastă”, „Du­duia”, „Lupeasca”…

Era un ciudat amestec de femeie fatală, domnişoară şi curtezană, în­că­păţânată, dar bună la suflet, elegantă, avea pielea albă şi părul roşcat (uneori blond…). O femeie prea modernă pentru timpul său. Conform mărturiilor vremii, Elena reprezenta „elogiul” femeii cu personalitate, prezentă în lumea din spatele bărbaţilor şi, ce e mai important, avea umor! Şi cu ce altceva dacă nu cu umor putea trata ieşirile la agăţat cu Buick-ul decapotabil ale regelui (conform memoriilor lui Constantin Argetoianu). Se spune chiar că o conversaţie cu ea era ca un fel de „club privat”, conform princi­piu­lui intră cine vrea, rămâne cine poate. După cum notează Paul D. Quin­­lan în cartea sa „Regele playboy”: „Era tipul de femeie îndrăzneaţă, ­plină de încredere în sine, ­dominatoare”.

Zice-se că s-a cunoscut cu mo­nar­hul în ziua de 14 februarie (de Ziua În­drăgostiţilor) 1925, la cinematograful Fundaţiei Culturale Regale, unde rula filmul „Nibelungii”, prin intermediul lui Posmantir, un fotograf de albume deocheate. După căsătorie, la fiecare 14 februarie, cei doi amorezi aveau să-şi serbeze ziua când s-au cunoscut. O legătură începută în anii ’20, legali­zată prin căsătorie în 1947, curmată de moartea lui Carol în 1953.

De culoarea cerului
În 1940, Carol al II-lea este forţat să abdice şi ia calea exilului. Elena Lupescu îl însoţeşte, iar la 3 iulie 1947 i se îndeplineşte şi ultimul capriciu: se cunună la Rio de Janeiro, eveniment după care a obţinut mult visatul rang de Alteţa Sa Regală, Prinţesa Elena de România. S-au stabilit apoi în Portugalia, la Estoril.
La 3 aprilie 1953, Carol murea în urma unui stop cardiac, fiind înmormântat în capela regilor din Estoril. La ceremonia funerară, Elena s-a aplecat asupra defunctului şi a spus „Adio, dragostea vieţii mele”. Coşciugul a fost depus mai întâi în Panteonul Regal, de la Mănăstirea San Vicente, şi apoi mutat într-o capelă a cimitirului oraşului Estoril. Elena Lupescu a murit la Estoril, la 7 iulie 1977, la o vârstă care, la fel ca multe alte  evenimente din viaţa sa, va rămâne un mister…

În ultimele clipe şi-a strigat mama de trei ori, în trei limbi străine, dar nu şi în română. Împotriva uzanţelor, a fost condusă pe ultimul drum îmbrăcată în rochie de culoarea cerului. Osemintele ei au fost aşezate la picioarele regelui. Iată un fragment din însemnările fostului monarh, făcute la 14 februarie 1943, la sosirea în Mexic: „Pentru Duduia şi mine este o mare zi. E aniversarea împreunării noastre. Au trecut 18 ani de la acea zi fericită care a schimbat tot cursul vieţii mele. Cred că puţine perechi au putut menţine o dragoste atât de constantă în decursul atâtor ani. Am trecut împreună prin aşa de multe, am avut zile bune, dar mai ales dureroase şi grele de îndurat (…). Suntem legaţi pentru vecie, nimica nu ne va des­păr­ţi”… Jocul vieţii nu este cu nimic mai prejos decât jocul morţii. În februarie 2003, rămăşiţele pământeşti ale Ele­nei Lupescu şi ale lui Carol al II-lea au fost aduse din Portugalia în Ro­mânia.

Elena Lupescu, iubirea vie­ţii lui Carol, avea să fie înmormân­tată la 14 februarie 2003, la 450 de metri de acesta. Ne­despărţiţi pe timpul vieţii, au fost în­gropaţi la mare distanţă unul de al­tul chiar în ziua în care s-au cunoscut.
A trăit ca femeia care l-a vrut şi l-a avut pe omul-rege. A murit ca femeie a lui.

Se spune că…
Între cei doi totul ar fi început de fapt la o cursă de autoturisme. Mai precis, înainte de a lua startul în cursa de autoturisme la care participa, o frumoasă doamnă (Elena) a aruncat în maşina prinţului moştenitor al tronului României un buchet de flori şi i-a urat succes, zâmbindu-i şi privindu-l provocator, ceea ce l-a determinat pe Carol să ajungă imediat în patul ei… Istoricii consemnează că cei mai înrăiţi după bani au fost Carol al II-lea, purtător al coroanei regale între anii 1930 şi 1940, şi cea de-a treia consoartă a sa, Elena Lupescu. Duduia a jucat un rol important pe scena politică românească. Ea îi controla pe rege şi camarila formată în jurul acestuia, plus că îşi finanţa viaţa luxoasă cu banii primiţi de la diverşi oameni de afaceri, cărora le înlesnea favoruri şi protecţia regelui. Revista Time relata în 1937: „În România, a cărei familie regală n-a fost niciodată considerată bogată ca să ţină un iaht de 1.350.000 de dolari, cu atât mai mult să cumpere unul, cumpărarea acestuia (n.r. – a iahtului lui Eduard al VIII-lea) a dus la concluzia zdrobitoare că Elena Lupescu este cea mai şireată făcătoare de bani din România”.

SURSA: http://www.jurnalul.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Apart Hotel “Best Choice” Sinaia

Cazare in Sinaia “Best Choice Apartments” Apart Hotel “Best Choice” Sinaia cuprinde două a…