Home Breaking News Stiri Exclusive Georgeta RESTEMAN & Ion VANGHELE: “Poeme în oglindă” (1)

Georgeta RESTEMAN & Ion VANGHELE: “Poeme în oglindă” (1)

17 min read
0
0
191

Ion VANGHELE:

E VIAŢA O CONTINUĂ OGLINDĂ

*****

 E viața o continuă oglindă
Privesc în ea cu ochii tăi cei verzi
Și fruntea sprijinindu-se de grindă
Când eu mă uit, tu, oare, cum mă vezi?

*

Deschide-ți gândul risipind fereastra
Spre universul celor patru zări
Și ai să vezi din nou fecioara asta
Cu-amurgurile nechezând călări.

*

În foamea ta de patime închide
Un labirint de raiuri ce se șterg
Și ziua pe tarabă de voi vinde
Spre noaptea noastră pribegind eu merg

*

În mine o fecioară pătimașă
Emoțiile mi le-oprește-n crâng
Molatec când desface din cămașă
Doi îngeri de mireasmă care plâng.

***

 

Georgeta RESTEMAN:

TE VĂD OGLINDĂ-N TRUPUL DEPĂRTĂRII

*****

Te văd oglindă-n trupul depărtării

Pe tâmpla de fecioară plânge clipa

Eşti lacrimă-nsetată-n gustul sării,

Un pescăruş ce-şi arcuieşte-aripa

*

În zbor sublim spre piscul neuitării.

Deschid ferestrele drapate-n vise

Nădejdi târzii ivite-n pleoapa zării

Renasc dorinţi de-nchipuiri ucise.

*

Fecioarei din oglindă-i simt fiorul

Când gândurile împletesc cunună

E viaţa piesa-n care joacă dorul,

Un rol tivit pe-un colţişor de lună.

*

De-acolo se revarsă-n lume, tainic,

Şi-ascute-n spinul rozelor simţirea

Oglinda sparge, dorul cel năvalnic,

În ochii-i verzi înmugurind iubirea.

***

 

Ion VANGHELE:

IARNA CA O COAPSĂ DE FEMEIE

*****

 Iarna-i ca o coapsă de femeie
Și mă joc în nopți pe derdeluș
Luminând în cerul ei scânteie
Ursuleț cu lacrime de pluș.

*

Iarna vine-n mine vălurită
Și se leapădă de feregea
O iubesc de patimi stăpânită
Și-o sărut pe pleoapa de mărgea.

*

Se lumină totul, când, bezmetic
Carnea rece, dulce, o ating
Când iubind tăcerile frenetic
În fereastra viselor mă sting.

*

Este între noi o sănioară
O speranță duce către poli
Îngerii care în ceruri zboară
De iubirea iernii sunt matoli.

*

Beat și eu stau neclintit de veacuri
Somnul ei în mine îl răstorn
Gura ei de înghețate lacuri
Viu troznește-n pași de unicorni.

*

Zânele în alb iar se drapează
Trec tăcând pădurea de argint
Și la vara care-o fi visează
Scuturându-și stelele de mirt.

*

Hai să ne iubim în noaptea lungă
Eu pe tine alb-al lunii sol
Să-ți sărut suflarea ta profundă
Și tot jarul trupului tău gol.

*

Dar tu ai plecat iarăși departe
De plecări parcă nu ostenești
Și apoi îmi lași ca semn de carte
Când îmi spui ce tare mă iubești.

*

Poarta a-nghețat astăzi cu totul
Peste pomi a nins cu fulgi, mocnit,
Voi mânca de ziua mea eu, tortul,
De-amintirea visului pocnit.

*

Neaua se va strânge jucăușă
La fereastra stelelor ce mor
Am să las zăvorul de la ușă
Poate vii cu noaptea în pridvor.

*

Ne-om iubi imaginar prin basme
Tu, o zână stând la răsărit
Eu, o umbră rătăcind fantasme
Într-un colț de casă încălzit.

***

 

Georgeta RESTEMAN:

MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE

*****

Mai cerne iarna tihnă, fulgi şi vise

Când se-aprind luminile-n tăcere

Cu roi de fluturi albi, aripi deschise

Peste noian de gânduri – mângâiere.

*

Zvâcnesc în trupul iernii începuturi

Speranţe îngheţate-n haina-i albă

Când fulgii dau văzduhului săruturi

La gât purtând dorinţe prinse-n salbă

*

Păşim într-un meleag de prospeţime

Umplând potire de cleştar cu doruri

Freamăt de clipe-n ceas de curăţime

La geam, iubire lină-n loc de storuri

*

Pervazuri de argint, o floare albastră

Ce se-oglindeşte-n licăr de scânteie

Clipiri de fulgi peste trăirea noastră

Când iarna-i ca o coapsă de femeie.

*

Se zbate gându-n pleoapele-nserării

Lăsând pe scutul clipei urme frânte

Şi-mbrăţişând fantasma depărtării

Când în ninsori i-e dat să se-nveşmânte.

***

 

Ion VANGHELE:

PRIN MINE CAD TARDIVELE ÎNGHEŢURI

*****

Prin mine cad tardivele îngheţuri

Cu degete-mbrăcate-n staniol

Din versuri scot uitate înţelesuri

Ca din veşminte trupul tău cel gol.

*

Mă-ngână basmul cu povestea rară

Şi ninge alb, cu furii de poet,

În nostalgia ta crepusculară

Ce înfloreşte arborii încet.

*

Aripa ta s-a legănat la poartă

Cuvintele s-au prăbuşit troian

În clipa care, albă ca o moartă,

A început solfegiul ei la pian.

*

Păgâni ne ducem undeva, aiurea,

Prin nopţile de patime şi dor

Unde din umbre va cânta pădurea

Şi licuricii stelelor în cor.

*

Ne muşcă crivăţul plin de ninsori

Cu turţurii cuvântului ce-ngheaţă

Îţi spun acuma, între două flori,

Că e schimbarea gerului la faţă.

*

Cai negri ne gonesc întru galop

Spre înălţimea muntelui Parnas

Chiar dacă uneori mi-e versul şchiop

Şi ninge cu colinde fără glas.

***

 

Georgeta RESTEMAN:

ALUNG-ACUM ÎNGHEŢURI ÎN ABIS

*****

Alung-acum îngheţuri în abis

Şi lasă-ţi inima-n caldura lină

Să împletim cuvinte-n paradis

Ţesute-n doruri  fine de lumină.

*

Te-ntoarce-n basmu-acela ostenit

Al viselor meleag care te-mbată

De-n braţe-ţi tremur, poate-am ameţit

Mă iartă-n palma lunii preacurată.

*

Strivindu-mă-n decor înnămeţit

În alb de nea şi-o stea nevinovată

Ne cântă clipa valsul nesfârşit

Pe-o ciutură de vremuri îngheţată.

*

Lăsa-vom nopţii vraja de argint

Când  umbrele pădurii se-nfioară

Din cer ne curgă-n taină dulce-alint

Doi îngeri trişti şi-o strună de vioară.

*

De gerui-va crivăţul prin noi

Cu limbi de foc îi risipim popasul

Viclean, de vrea să vină înapoi,

În zeghe-şi va afla de-a pururi masul.

*

Din basmul nostru ninge în cuvânt

Cu nestemate de trăiri sublime

Nu sunt o sfântă, tu nu eşti un sfânt,

Dar ne-mbătăm cu-a iernii prospeţime.

***

 

Ion VANGHELE:

RUP HIENELE DIN MINE

*****

Rup hienele din mine, carnea dulce – aburindă
Cerul noptilor, în cruce, cu dizgraţii mă colindă
Numai tu, pierdută-n vreme calci prin iarna mea săracă
Să-mi săruţi iubito, gura, cu mustăţi de promoroacă

*

Şi în şal de umbre moarte,şi în frunze care nu-s
Umbra mea, tăcut o poartă în sărutul din apus.
Cu îmbrăţişări mă plimbă în oglinda ta de lacuri
Printre tot atâtea clipe, care curg prin noi ca veacuri

*

Când de doruri şi dorinţe, ca o salcie se-ndoaie
Inima mea nevazută în penumbra din odaie
Tu să vii călcând, prozaic, cu conduri de poezie
Şi să-mi dărui caldă, gura cu speranţe, numai mie.

***

Georgeta RESTEMAN:

VIN CU FULGI DE NEA ÎN PLETE

*****

Vin cu fulgi de nea în plete şi-ţi aduc în seară tihna

Peste munţi îmi arcui gândul căutâdu-ţi azi odihna.

Umbre reci alung din juru-mi şi pe jar de clipă dulce

Te cufund în ochii-mi tandri, ruga, poate, te-o aduce

*

Într-un leagăn de visare pe-un tăpşan al nesfârşirii

Să ne cânte-un lied vioara săvârşind versul iubirii

Şi-ntr-o limpezime sacră, cotropiţi de-atâtea doruri,

Să scăpăm de-ncătuşare şi tristeţi, în dulci fioruri.

*

Gurii tale să-i fiu roabă, braţului să-i fiu alintul

În nepământeşti dorinţe, tâmplelor-lucind argintul-

Să le dăruim doar linişti, în oglinda dintre lacuri

Curgă nestemate-clipe de acum şi până-n veacuri!

***

 

Ion VANGHELE:

SĂRUT MÂNA, DOAMNA MEA

*****

 Sărut mâna, doamna mea,
Mi-a fost dor de tine-aseară
Dorul meu nu se compară
Nici cu arderea de stea.

*

Unii zic că dorul trece
Și rămâne doar nimicul
Te iubesc în infinitul
Care nu mai vrea să plece.

*

Într-un univers de gânduri
Te păstrez în mine, doamnă,
Pomii scuturați de toamnă
Zac pe-aleea vieții, singuri.

*

Te iubesc ca pe-o vioară
Cu emoții, nostalgie,
Când scriu asta pe hârtie
Nu las sufletul să-mi moară.

*

Ne-om vedea poate-n târziul
Îngerilor care pleacă
Va rămâne ziua seacă
Plin de umbre doar pustiul.

*

Păsările se vor duce
În amurgul lor să doarmă
Te iubesc, frumoasă doamnă,
Cu ochi mari, cu gura  dulce.

***

 

Georgeta RESTEMAN:

FII TU CLIPA MEA – ODIHNĂ

*****

Fie-ţi ziua, domnul meu,

Ca un râu ce curge-n tihnă

Prin hotar de Dumnezeu

Fii tu clipa mea-odihnă.

*

Căci de-aseară, zăvorâtă

În castelul meu de ceaţă

Sorţii jur, mă-ntărâtă

Să zâmbesc de dimineaţă!

*

Şi-mi îndrept apoi spre tine

Sufletu-n alai de muguri

Când sclipiri diamantine

Ţurţuri curg sub streşini-ruguri.

*

Lasă taina ta să umple

Caneluri în trup – scânteie

Că de-o fi să se întâmple,

Iarna – coapsă de femeie –

*

Se va stinge-n rug de  floare

Când va-nmuguri mălinul

Din tristeţea care doare

Vom topi-n iubire crinul.

*

Şi-n amurg de-nsingurare

Vom lăsa viori să cânte

Din cenuşi răscolitoare

Vor renaşte aripi frânte.

 ***

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Lexmark – soluții versatile pentru casă și birou

Compania americană Lexmark s-a remarcat de-a lungul timpului datorită produselor de foarte…