Georgeta RESTEMAN & Ion VANGHELE: „Poeme în oglindă” (1)
Ion VANGHELE:
E VIAŢA O CONTINUĂ OGLINDĂ
*****
E viața o continuă oglindă
Privesc în ea cu ochii tăi cei verzi
Și fruntea sprijinindu-se de grindă
Când eu mă uit, tu, oare, cum mă vezi?
*
Deschide-ți gândul risipind fereastra
Spre universul celor patru zări
Și ai să vezi din nou fecioara asta
Cu-amurgurile nechezând călări.
*
În foamea ta de patime închide
Un labirint de raiuri ce se șterg
Și ziua pe tarabă de voi vinde
Spre noaptea noastră pribegind eu merg
*
În mine o fecioară pătimașă
Emoțiile mi le-oprește-n crâng
Molatec când desface din cămașă
Doi îngeri de mireasmă care plâng.
***
Georgeta RESTEMAN:
TE VĂD OGLINDĂ-N TRUPUL DEPĂRTĂRII
*****
Te văd oglindă-n trupul depărtării
Pe tâmpla de fecioară plânge clipa
Eşti lacrimă-nsetată-n gustul sării,
Un pescăruş ce-şi arcuieşte-aripa
*
În zbor sublim spre piscul neuitării.
Deschid ferestrele drapate-n vise
Nădejdi târzii ivite-n pleoapa zării
Renasc dorinţi de-nchipuiri ucise.
*
Fecioarei din oglindă-i simt fiorul
Când gândurile împletesc cunună
E viaţa piesa-n care joacă dorul,
Un rol tivit pe-un colţişor de lună.
*
De-acolo se revarsă-n lume, tainic,
Şi-ascute-n spinul rozelor simţirea
Oglinda sparge, dorul cel năvalnic,
În ochii-i verzi înmugurind iubirea.
***
Ion VANGHELE:
IARNA CA O COAPSĂ DE FEMEIE
*****
Iarna-i ca o coapsă de femeie
Și mă joc în nopți pe derdeluș
Luminând în cerul ei scânteie
Ursuleț cu lacrime de pluș.
*
Iarna vine-n mine vălurită
Și se leapădă de feregea
O iubesc de patimi stăpânită
Și-o sărut pe pleoapa de mărgea.
*
Se lumină totul, când, bezmetic
Carnea rece, dulce, o ating
Când iubind tăcerile frenetic
În fereastra viselor mă sting.
*
Este între noi o sănioară
O speranță duce către poli
Îngerii care în ceruri zboară
De iubirea iernii sunt matoli.
*
Beat și eu stau neclintit de veacuri
Somnul ei în mine îl răstorn
Gura ei de înghețate lacuri
Viu troznește-n pași de unicorni.
*
Zânele în alb iar se drapează
Trec tăcând pădurea de argint
Și la vara care-o fi visează
Scuturându-și stelele de mirt.
*
Hai să ne iubim în noaptea lungă
Eu pe tine alb-al lunii sol
Să-ți sărut suflarea ta profundă
Și tot jarul trupului tău gol.
*
Dar tu ai plecat iarăși departe
De plecări parcă nu ostenești
Și apoi îmi lași ca semn de carte
Când îmi spui ce tare mă iubești.
*
Poarta a-nghețat astăzi cu totul
Peste pomi a nins cu fulgi, mocnit,
Voi mânca de ziua mea eu, tortul,
De-amintirea visului pocnit.
*
Neaua se va strânge jucăușă
La fereastra stelelor ce mor
Am să las zăvorul de la ușă
Poate vii cu noaptea în pridvor.
*
Ne-om iubi imaginar prin basme
Tu, o zână stând la răsărit
Eu, o umbră rătăcind fantasme
Într-un colț de casă încălzit.
***
Georgeta RESTEMAN:
MAI CERNE IARNA TIHNĂ, FULGI ŞI VISE
*****
Mai cerne iarna tihnă, fulgi şi vise
Când se-aprind luminile-n tăcere
Cu roi de fluturi albi, aripi deschise
Peste noian de gânduri – mângâiere.
*
Zvâcnesc în trupul iernii începuturi
Speranţe îngheţate-n haina-i albă
Când fulgii dau văzduhului săruturi
La gât purtând dorinţe prinse-n salbă
*
Păşim într-un meleag de prospeţime
Umplând potire de cleştar cu doruri
Freamăt de clipe-n ceas de curăţime
La geam, iubire lină-n loc de storuri
*
Pervazuri de argint, o floare albastră
Ce se-oglindeşte-n licăr de scânteie
Clipiri de fulgi peste trăirea noastră
Când iarna-i ca o coapsă de femeie.
*
Se zbate gându-n pleoapele-nserării
Lăsând pe scutul clipei urme frânte
Şi-mbrăţişând fantasma depărtării
Când în ninsori i-e dat să se-nveşmânte.
***
Ion VANGHELE:
PRIN MINE CAD TARDIVELE ÎNGHEŢURI
*****
Prin mine cad tardivele îngheţuri
Cu degete-mbrăcate-n staniol
Din versuri scot uitate înţelesuri
Ca din veşminte trupul tău cel gol.
*
Mă-ngână basmul cu povestea rară
Şi ninge alb, cu furii de poet,
În nostalgia ta crepusculară
Ce înfloreşte arborii încet.
*
Aripa ta s-a legănat la poartă
Cuvintele s-au prăbuşit troian
În clipa care, albă ca o moartă,
A început solfegiul ei la pian.
*
Păgâni ne ducem undeva, aiurea,
Prin nopţile de patime şi dor
Unde din umbre va cânta pădurea
Şi licuricii stelelor în cor.
*
Ne muşcă crivăţul plin de ninsori
Cu turţurii cuvântului ce-ngheaţă
Îţi spun acuma, între două flori,
Că e schimbarea gerului la faţă.
*
Cai negri ne gonesc întru galop
Spre înălţimea muntelui Parnas
Chiar dacă uneori mi-e versul şchiop
Şi ninge cu colinde fără glas.
***
Georgeta RESTEMAN:
ALUNG-ACUM ÎNGHEŢURI ÎN ABIS
*****
Alung-acum îngheţuri în abis
Şi lasă-ţi inima-n caldura lină
Să împletim cuvinte-n paradis
Ţesute-n doruri fine de lumină.
*
Te-ntoarce-n basmu-acela ostenit
Al viselor meleag care te-mbată
De-n braţe-ţi tremur, poate-am ameţit
Mă iartă-n palma lunii preacurată.
*
Strivindu-mă-n decor înnămeţit
În alb de nea şi-o stea nevinovată
Ne cântă clipa valsul nesfârşit
Pe-o ciutură de vremuri îngheţată.
*
Lăsa-vom nopţii vraja de argint
Când umbrele pădurii se-nfioară
Din cer ne curgă-n taină dulce-alint
Doi îngeri trişti şi-o strună de vioară.
*
De gerui-va crivăţul prin noi
Cu limbi de foc îi risipim popasul
Viclean, de vrea să vină înapoi,
În zeghe-şi va afla de-a pururi masul.
*
Din basmul nostru ninge în cuvânt
Cu nestemate de trăiri sublime
Nu sunt o sfântă, tu nu eşti un sfânt,
Dar ne-mbătăm cu-a iernii prospeţime.
***
Ion VANGHELE:
RUP HIENELE DIN MINE
*****
Rup hienele din mine, carnea dulce – aburindă
Cerul noptilor, în cruce, cu dizgraţii mă colindă
Numai tu, pierdută-n vreme calci prin iarna mea săracă
Să-mi săruţi iubito, gura, cu mustăţi de promoroacă
*
Şi în şal de umbre moarte,şi în frunze care nu-s
Umbra mea, tăcut o poartă în sărutul din apus.
Cu îmbrăţişări mă plimbă în oglinda ta de lacuri
Printre tot atâtea clipe, care curg prin noi ca veacuri
*
Când de doruri şi dorinţe, ca o salcie se-ndoaie
Inima mea nevazută în penumbra din odaie
Tu să vii călcând, prozaic, cu conduri de poezie
Şi să-mi dărui caldă, gura cu speranţe, numai mie.
***
Georgeta RESTEMAN:
VIN CU FULGI DE NEA ÎN PLETE
*****
Vin cu fulgi de nea în plete şi-ţi aduc în seară tihna
Peste munţi îmi arcui gândul căutâdu-ţi azi odihna.
Umbre reci alung din juru-mi şi pe jar de clipă dulce
Te cufund în ochii-mi tandri, ruga, poate, te-o aduce
*
Într-un leagăn de visare pe-un tăpşan al nesfârşirii
Să ne cânte-un lied vioara săvârşind versul iubirii
Şi-ntr-o limpezime sacră, cotropiţi de-atâtea doruri,
Să scăpăm de-ncătuşare şi tristeţi, în dulci fioruri.
*
Gurii tale să-i fiu roabă, braţului să-i fiu alintul
În nepământeşti dorinţe, tâmplelor-lucind argintul-
Să le dăruim doar linişti, în oglinda dintre lacuri
Curgă nestemate-clipe de acum şi până-n veacuri!
***
Ion VANGHELE:
SĂRUT MÂNA, DOAMNA MEA
*****
Sărut mâna, doamna mea,
Mi-a fost dor de tine-aseară
Dorul meu nu se compară
Nici cu arderea de stea.
*
Unii zic că dorul trece
Și rămâne doar nimicul
Te iubesc în infinitul
Care nu mai vrea să plece.
*
Într-un univers de gânduri
Te păstrez în mine, doamnă,
Pomii scuturați de toamnă
Zac pe-aleea vieții, singuri.
*
Te iubesc ca pe-o vioară
Cu emoții, nostalgie,
Când scriu asta pe hârtie
Nu las sufletul să-mi moară.
*
Ne-om vedea poate-n târziul
Îngerilor care pleacă
Va rămâne ziua seacă
Plin de umbre doar pustiul.
*
Păsările se vor duce
În amurgul lor să doarmă
Te iubesc, frumoasă doamnă,
Cu ochi mari, cu gura dulce.
***
Georgeta RESTEMAN:
FII TU CLIPA MEA – ODIHNĂ
*****
Fie-ţi ziua, domnul meu,
Ca un râu ce curge-n tihnă
Prin hotar de Dumnezeu
Fii tu clipa mea-odihnă.
*
Căci de-aseară, zăvorâtă
În castelul meu de ceaţă
Sorţii jur, mă-ntărâtă
Să zâmbesc de dimineaţă!
*
Şi-mi îndrept apoi spre tine
Sufletu-n alai de muguri
Când sclipiri diamantine
Ţurţuri curg sub streşini-ruguri.
*
Lasă taina ta să umple
Caneluri în trup – scânteie
Că de-o fi să se întâmple,
Iarna – coapsă de femeie –
*
Se va stinge-n rug de floare
Când va-nmuguri mălinul
Din tristeţea care doare
Vom topi-n iubire crinul.
*
Şi-n amurg de-nsingurare
Vom lăsa viori să cânte
Din cenuşi răscolitoare
Vor renaşte aripi frânte.
***
Partajează acest conținut:
Publică comentariul