Harry ROSS: Gânduri rebele (11) – „Despre proşti şi prostie”

• A învinge prostia este o iluzie, dar şi o ambiţie nobilă.

• Şi comunitatea proştilor are câte un solist.

• Mai bine să nu ştii cât ştii, decât să descoperi cât eşti de prost.

• Şi prostia a făcut descoperiri neaşteptate..

• Cei care se arată deştepţi, au nevoie de dovezi, proştii nu.

• A nu se confunda greşeala omenească cu prostia.

• Şi prostul e un om, chiar de pare mai puţin.

• Prostia este o ştiinţă despre neghiobia omenească.

• Prostia nu se vinde şi nu se cumpără. E un produs strict natural.

• Sărmană lume nebună. Unde te duce prostia?

• Un prost se distinge de restul semenilor săi; un deştept, pentru acelaşi lucru, trebuie să fie geniu…

• În mod firesc îi dispreţuim pe proşti, deşi ei alcătuiesc mare parte a omenirii.

• Ar fi ideal să închidem prostia în cutii ermetice.

• Deşteptul ştie să îndrepte o prostie, pe când prostul o ascunde.

• Uneori, nu gândurile, ci paşii te duc spre o prostie.

• Şi prostul îşi găseşte perechea.

• Pământul îi rabdă pe toţi – proşti, deştepţi, pentru că nu-i cunoaşte.

• Paradox!

Omul nu se naşte prost. El devine!

Prostia nu trebuie învăţată, unii se nasc cu ea!

Care o fi adevărul?

• Lumea ar fi incoloră şi inodoră fără cei slabi la minte.

• Mergând din prostie în prostie, poţi ajunge oare la capătul ei?

• Prostia nu are vârstă, motiv pentru care nu iese niciodată la pensie.

• Sunt mulţi vânători de prostie, dar nu am auzit să fie împuşcat cineva.

• Proştii cred în orice, nu şi în prostia lor.

––––––

Harry ROSS

10 octombrie 2015

Israel