PRODROMOS BELE Ieroshimonah

URAREA MAICII IOANICHIA DIN KALYMNOS

CĂTRE DUHOVNICUL EI

***

Dintre munţi de piatră seacă

Unde nimeni nu mă cată

Vă trimit şi o urare

În ajun de sărbătoare

*

La mulţi ani cu sănătate

Domnul să vă dea de toate

Bunăstare, fericire

Dragoste şi mântuire.

***

RĂSPUNSUL DUHOVNICULUI DIN ATHOS

MAICII IOANICHIA

***

Printre stânci de piatră seacă

Se retrag dintotdeauna

Mulţi nevoitori ce cată

Prin război să ia cununa

*

Dumnezeu i-a ascultat

Ori de câte ori cereau

Şi răbdare lor le-a dat

Luptele de câştigau

*

De aceea îţi spun măicuţă,

De vrei să te mântuieşti

De ce nu te-nţelepţeşti?

Şi în boală tot cârteşti?

*

Pe surori le cleveteşti

Şi nu vrei să le iubeşti?

Înapoi te uiţi mereu

Şi te rupi de Dumnezeu.

*

Pentru un bun credincios

Ţinta lui este Hristos, căci

„Ce folos, ce folos

O viaţă fără Hristos”.

*

De ce nu te-ai spovedit

De când aici ai venit?

Nu auzi că „Fără Mine”

Nu se mântuieşte nimeni?

*

Caută de-acum să-ncerci

La preot sa te spovedeşti

Sufletul să ţi-l descarci

Chiar şi prin tălmaci.

*

De ce-ţi spun aceasta? – iată:

Sfinţii nu aşa făceau

Ci mereu se spovedeau

Cu Hristos se-mpărtăşeau

Şi în taină se rugau.

*

Pentru cel neputincios

Ca să vină la Hristos.

Pentru el şi pentru lume

Chemând des dulcele Nume.

*

Deci, nu uita de rugăciune

Zi şi noapte să o faci

„Privegheaţi !” – aşa Ne spune

Ca să nu fiţi înşelaţi.

*

Roagă-te cu umilinţă

Lui Hristos ce dă putere

Ţin-te de El cu stăruinţă

Şi prin rugăciune cere!

*

Fără El, cu siguranţă,

Noi nimic nu izbutim

Şi în marea-nspumegată

Înecându-ne pierim.

*

El aşteaptă a ta rugă

De când Lui te-ai logodit

Şi-ţi întinde a Sa mână

Ca lui Petru-odinioară

Când pe mare s-a-ndoit.

*

El doreşte din vecie

Să te ducă sus în cer

Unde-i numai bucurie

fără chinuri sau dureri.

*

Iar de crezi că ai greşit

Răsădindu-te aici

Şi vezi că nu ai sporit

De rele să te dezici.

*

Că avem şi-n ţară locuri

Unde te poţi mântui

Prin păduri, poieni şi dealuri

Chiar şi-n zone de câmpii.

***

FRATELUI IONUŢ

***

Mi-ai cerut să-ţi scriu odată

O scurtă poezioară

Care poate-o să-ţi ajute

Când ispite te-nconjoară.

*

Fericit eşti frăţioare

C-ai ajuns în Sfântul Munte

Să primeşti aicea schima,

Maica Sfântă să-ţi ajute!

*

De vrei să trăieşti cu spor

Şi chiar să te mântuieşti

Ascultă de învăţător

Fără să te îndoieşti.

*

Căci prin el Domnul vorbeşte

Şi-ţi zice ce vrea să-ţi spună

Uneori te pedepseşte

Alteori El se îmbună.

*

Aşa face un părinte

Cu al său copil iubit

Îi arată mereu calea

Când acesta a greşit.

*

Fă cu dragoste-ascultare

Oriunde vei fi numit

Domnul îţi va da răbdare

Şi-astfel vei fi mântuit.

*

Nu te întrista de tot

Când în cale-ţi va apare

Din senin câte un „ciot”

Aşa-i viaţa… frăţioare.

*

Sigur, trebuie căinţă

Ca să te poţi ridica

Dar roagă-L cu stăruinţă

Şi mereu să-i zici aşa:

*

„Am greşit din neglijenţă

Şi n-am făcut voia Ta

Dar mă-ntorc cu umilinţă

Doamne! Vezi, nu mă lăsa!”

*

Iar când Domnul va veni

Şi cu El te vei uni

Ochii ţi-i va lumina

Şi de „cioate” vei scăpa.

*

Nu uita să-I mulţumeşti

Atunci când eşti liniştit

Pentru tot ce dobândeşti

Că Domnul te-a miluit.

***

SFĂTUIRE

***

Peste puţin timp va veni

A Domnului chemare

Şi-atunci va trebui

Un răspuns de plecare.

*

Ce-ai făcut cât ai trăit

Va ştii întreaga lume

La El nimic nu-i tăinuit

Nici rău, nici fapte bune.

*

De crezi că atuncea vei putea

Ascunde o rea faptă

Te păcăleşti de-a binelea

Că pârâţi mulţi te-aşteaptă.

*

Mai bine să fii sincer

Şi cu gândul curat

Mărturisind de-a pururi

Că ai greşit ne-ncetat.

*

Iar de-ai făcut vreodată

O faptă părut bună

Păzeşte-o tăinuită

S-o ai ca pe-o arvună.

*

Că Domnul-ţi dă putere

Să faci întotdeauna

Fapte de mântuire

Şi tot El dă cununa.

*

C-al nostru nu-i nimica

Ce de-astă lume ţin

Mărirea, cinstea, slava

Domnului se cuvin.

***

O CLIPÃ DE MEDITAŢIE

***

Îmi pare rău de viaţa,

pe care-am petrecut-o

De-acum doar pocăinţa

căci altfel am pierdut-o.

*

De aceea te chem Doamne

Să-mi vii în ajutor

Să fii mereu cu mine

Că fără Tine mor.

*

Mă rog la Maica Sfântă

La îngeri şi la Sfinţi

Când marea e-nfuriată

Vă rog să mă întăriţi.

*

Măicuţă Preacurată

Te rog nu mă lăsa

Când valul mă înfruntă

Să-mi pierd mântuirea.

*

Învaţă-mă să plâng

A mele fărădelegi

Căci nu vreau să mă sting

în focul cel de veci.

*

Cu lacrimile-amare

Petru a câştigat

O pocăinţă mare

şi rang de împărat.

*

Tâlharul de asemeni

Prin marea pocăinţă

A dobândit cu lacrimi

Raiul ca biruinţă.

*

Şi-atâtea desfrânate

Pe care Le-ai iertat

Prin ruga lor fierbinte

În Rai ele-au intrat

*

Ajută-mi dar şi mie

Să merg pe al Tău drum

Să-ncep o viaţă nouă

Altfel ca pân-acum!

***

UN GLAS DUIOS

***

S-a făcut de sus chemare

Către lumea cea de jos:

– Cine vrea a lui scăpare

Să-L urmeze pe Hristos.

*

Sigur, asta-ar însemna

Pentru cel ce-a acceptat

Ca să lepede lumea

Atuncea când s-a-nrolat.

*

Auzind acea chemare

Un creştin mai pirpirel

A pornit cu râvnă mare

Ca să se-nscrie şi el.

*

Dar nu bine a-nceput

Lupta cea duhovnicească

Că în cale i-a apărut

O dihanie drăcească.

*

„Ce să fac? Să dau-napoi?”

Se-ntreba nedumerit.

Dar deodată un glas vioi

La ureche i-a şoptit.

*

„Dragul meu, scrie-n Scripturi:

«Mâna pe plug cine pune – ia aminte –

Nu se cuvine-a da-n lături,

brazda o ţine înainte!»”

*

Căci Acel ce l-a chemat

I-a promis dându-i de ştire

Că multe încercări de-o răbda

El îi va da mântuire.

*

Şi apoi ca să-l întărească

Calea Crucii i-arătat

Căci El însuşi a croit-o

Pentru-a lumii greu păcat.

*

Aşa întărit creştinul

Ţinta fiindu-i Hristos

Înapoi nu se mai uită

Şi la drum pleacă voios.

*

De-acum ştie-acel creştin

Cum să treacă peste toate

Piedicile care-i vin.

Cu Iisus orice se poate.

***

CE-I PREA MULT STRICĂ

***

Prea mult de Ţeghea m-am legat

Punând acolo începutul

Dar Dumnezeu nu m-a lăsat

Să fiu acolo împilat.

*

Prea mult de Ţeghea m-am legat

Să uit nu voi putea

Că primul şanţ noi l-am săpat

Şi, iată, azi e mănăstirea.

*

Prea mult de Ţeghea m-am legat

Dorind a face-un Sfânt Locaş

Măicuţele le-am înjugat

La munca grea ca de ocnaş.

*

Prea mult de Ţeghea m-am legat

Dar n-a fost bine-aşa

Şi Dumnezeu a observat

Că-mi pierd mântuirea.

*

Mai mult de Ţeghea m-am legat

Decât de Dumnezeu

Acuma văd cu-adevărat

Că-i mai bun planul Său.

*

De-aceea cu căinţă

Te rog a mă ajuta

Doamne, dacă-i cu putinţă

Să fac voia Ta.

***

URARE P.S. JUSTINIAN CHIRA

***

Deşi aici nu ninge,

Şi iarna-i tot o vară

Hristos se naşte totuşi

În câte-o inimioară.

*

Mişcat de-a Sa iubire

Şi multa Lui răbdare,

De-aici din depărtare

Bătrânului Vlădică

Îi scriu a mea urare:

***

„În a Domnului Lumină

Coborâtă pe pământ

Să vă fie de-acum drumul

Până la mormânt”.

***

PENTRU MICA OBŞTE DIN KALYMNOS

(Ierom. Grigorie românul

Sfântul Munte Athos)    

***

Vă mulţumesc de urare

Dar vă spun cu întristare:

*

„Cuvinte” n-am a vă da

Dar vă-ndemn a căuta

Pe la toţi marii părinţi

Care au ajuns şi Sfinţi.

*

Ei ne-nvaţă a asculta

Numai dacă noi vom vrea.

Ne învaţă a ne smeri

Dacă vrem ai auzi.

*

Dragoste dacă nu este

Poţi să ai toată ştiinţa

Multe limbi poţi învăţa

Că nimic nu-ţi foloseşte.

*

Dacă vreţi mai multe lucruri

Pentru a spori niţel

Căutaţi şi prin Scripturi

Şi-o să vă înveţe El

*

Calea aceasta de-om urma

Dumnezeu ne va vedea

Ruga ne-o va asculta

Şi-n Rai ne va arunca

Fie Doamne Voia Ta.

Amin.

***

DRAMA UNUI TRÂNTOR

(autobiografie)

***

Într-un stup era odată

Un trântor nemulţumit

Că ceilalţi din a lui ceată

Mâncau mierea necinstit.

Neputând el să-nţeleagă

Acest lucru-aşa ciudat

S-a hotărât ca să meargă

Într-altă ţară, – supărat.

Totul era pregătit

Dar aşa neprevăzut

O piedică s-a ivit

Şi din cale s-abătut.

Că nişte sărmane-albine

Neavând trântori destui

I-au propus c-ar fi mai bine

Să rămână-n ţara lui.

Totuşi nu s-a-nduplecat

Gândul lui a şi-l schimba,

Şi din ţară a plecat

Pâinea a şi-o câştiga.

Credea biet nenorocitul

Că el dacă va munci

N-o să-l ocărască nimeni

Şi „albină”- l vor numi.

Ce e drept a fost primit

Într-un stup frumos

de-alţi trântori

Şi-acolo s-a ostenit

A-nvăţa mai multe lucruri.

După un timp, cum a promis

Grijuliilor albine

Şi el însuşi s-a convins

Să se-ntoarcă, că-i mai bine.

Burzulitul trântor,

iată c-a venit

O, dar ce durere…

Că ceilalţi din a lui ceată

N-acceptau a lui părere

Cum… să muncim de-acum şi noi?

O, asta nu se poate

Şi-au început a unelti

Şi-ai băga beţe-ntre roate.

De-acum bâlbâitul trântor

(H)Rănit (şi) de albine,

V-a sluji cu mai mult dor

Celui ce se cuvine

Că El îl va răsplăti

Şi nu a lui confraţi

Atuncea când va veni…

Toţi vor fi judecaţi!

*

(p. Prodromos

Αγίον Ορος, 1997)

***

DRAMA UNUI TRÂNTOR (2)      

***

Trântorul cel din poveste

A trecut prin „iad” şi „mare”

Dar acum primi de veste

Că-i chemat la „ascultare”.

Cică pentru „conferinţe”

Trebuie urgent să vii.

Avem şi alte cerinţe

Pregătit numai să fii.

A plecat iarăşi din ţară

Bietul trântor supărat

Şi-ar fi vrut ca să rămână

Într-un „Stat”, mai depărtat

Să îngrijească măcar mierea

Ori să facă-n stup curat

Chiar s-a hotărât să plece

Cu un „roi” tânăr răsculat.

Se gândiră ca-mpreună,

Acolo-n străinătate

Să înjghebe o „Stupină”

Pentru suflete-nsetate.

A umblat sărmanul trântor

Din zi până la-nserat,

Şi-mplinea porunca lor

Că de-aceea l-au chemat

Ştii!? – trebuie puţin să iasă,

Se-nţelegeau între ele

Să caute loc de casă

Pentru vremurile grele.

Să mai i-a contact cu alţii,

Ştii?, poate că ne-or ajuta

Că n-avem alte relaţii

Pentru a face „Stupina”.

Vremea însă a trecut

Fără nici un rezultat

Şi trântorul trist a făcut

Drumul, de s-a înapoiat.

Când în ţară a ajuns

Cei din ceată s-au mirat,

Că din S.U.A. s-a întors

Şi-ascultare lui i-au dat:

Na!… de acum să nu-ncerci

Din ţară a mai pleca.

Aici să rămâi pe veci

Până noi te-om dezlega.

*

(p. Prodromos

Los-Angeles, 1999)

***

DRAMA UNUI TRÂNTOR (3)

***

L-au ţinut pe bietul trântor,

Aşa cum ei şi-au propus

Cu vorbe şi cu umor,

Până „sacii-n car şi-au pus”!

*

Ei crezură că-l prostise

Când pe „barba lui” făcură

O frumoasă mănăstire.

Să i-o dea… nu se îndură…

*

După cinci ani de corvoadă

Trântorul a înţeles

Că albina-i tot albină

Şi nu avea de ales…

*

Când văzu că nu-i dreptate

Umilit, se hotărî, să se ducă-n altă parte

Şi-o munci şi el cum şti

Până moartea i-o veni.

*

S-aşeză pe-un deal, pe-aproape

Vecin cu dalba mănăstire

Şi-a luat pe Sfântul Gheorghe

Protector şi întărire.

*

Totul cu-ajutor ceresc

Ce prin oameni s-arătat

Într-un chip mult mai modest

O altă mănăstire a-nălţat!

*

(pr Prodromos

Ţigăneşti 2010)

***

————————————————-

IEROSCHIMONAH PRODROMOS BELE

Mânăstirea „Sfântu Gheorghe”

Ţigăneşti, Judeţul Teleorman

noiembrie 2015

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Starea pârtiilor de pe Valea Prahovei! Programul și tarifele transportului pe cablu de la Sinaia, Bușteni și Azuga

Este ultimul week-end de vacanță, iar stațiunile de pe Valea Prahovei vor fi din nou în ce…