URAREA MAICII IOANICHIA DIN KALYMNOS

CĂTRE DUHOVNICUL EI

***

Dintre munţi de piatră seacă

Unde nimeni nu mă cată

Vă trimit şi o urare

În ajun de sărbătoare

*

La mulţi ani cu sănătate

Domnul să vă dea de toate

Bunăstare, fericire

Dragoste şi mântuire.

***

RĂSPUNSUL DUHOVNICULUI DIN ATHOS

MAICII IOANICHIA

***

Printre stânci de piatră seacă

Se retrag dintotdeauna

Mulţi nevoitori ce cată

Prin război să ia cununa

*

Dumnezeu i-a ascultat

Ori de câte ori cereau

Şi răbdare lor le-a dat

Luptele de câştigau

*

De aceea îţi spun măicuţă,

De vrei să te mântuieşti

De ce nu te-nţelepţeşti?

Şi în boală tot cârteşti?

*

Pe surori le cleveteşti

Şi nu vrei să le iubeşti?

Înapoi te uiţi mereu

Şi te rupi de Dumnezeu.

*

Pentru un bun credincios

Ţinta lui este Hristos, căci

„Ce folos, ce folos

O viaţă fără Hristos”.

*

De ce nu te-ai spovedit

De când aici ai venit?

Nu auzi că „Fără Mine”

Nu se mântuieşte nimeni?

*

Caută de-acum să-ncerci

La preot sa te spovedeşti

Sufletul să ţi-l descarci

Chiar şi prin tălmaci.

*

De ce-ţi spun aceasta? – iată:

Sfinţii nu aşa făceau

Ci mereu se spovedeau

Cu Hristos se-mpărtăşeau

Şi în taină se rugau.

*

Pentru cel neputincios

Ca să vină la Hristos.

Pentru el şi pentru lume

Chemând des dulcele Nume.

*

Deci, nu uita de rugăciune

Zi şi noapte să o faci

„Privegheaţi !” – aşa Ne spune

Ca să nu fiţi înşelaţi.

*

Roagă-te cu umilinţă

Lui Hristos ce dă putere

Ţin-te de El cu stăruinţă

Şi prin rugăciune cere!

*

Fără El, cu siguranţă,

Noi nimic nu izbutim

Şi în marea-nspumegată

Înecându-ne pierim.

*

El aşteaptă a ta rugă

De când Lui te-ai logodit

Şi-ţi întinde a Sa mână

Ca lui Petru-odinioară

Când pe mare s-a-ndoit.

*

El doreşte din vecie

Să te ducă sus în cer

Unde-i numai bucurie

fără chinuri sau dureri.

*

Iar de crezi că ai greşit

Răsădindu-te aici

Şi vezi că nu ai sporit

De rele să te dezici.

*

Că avem şi-n ţară locuri

Unde te poţi mântui

Prin păduri, poieni şi dealuri

Chiar şi-n zone de câmpii.

***

FRATELUI IONUŢ

***

Mi-ai cerut să-ţi scriu odată

O scurtă poezioară

Care poate-o să-ţi ajute

Când ispite te-nconjoară.

*

Fericit eşti frăţioare

C-ai ajuns în Sfântul Munte

Să primeşti aicea schima,

Maica Sfântă să-ţi ajute!

*

De vrei să trăieşti cu spor

Şi chiar să te mântuieşti

Ascultă de învăţător

Fără să te îndoieşti.

*

Căci prin el Domnul vorbeşte

Şi-ţi zice ce vrea să-ţi spună

Uneori te pedepseşte

Alteori El se îmbună.

*

Aşa face un părinte

Cu al său copil iubit

Îi arată mereu calea

Când acesta a greşit.

*

Fă cu dragoste-ascultare

Oriunde vei fi numit

Domnul îţi va da răbdare

Şi-astfel vei fi mântuit.

*

Nu te întrista de tot

Când în cale-ţi va apare

Din senin câte un „ciot”

Aşa-i viaţa… frăţioare.

*

Sigur, trebuie căinţă

Ca să te poţi ridica

Dar roagă-L cu stăruinţă

Şi mereu să-i zici aşa:

*

„Am greşit din neglijenţă

Şi n-am făcut voia Ta

Dar mă-ntorc cu umilinţă

Doamne! Vezi, nu mă lăsa!”

*

Iar când Domnul va veni

Şi cu El te vei uni

Ochii ţi-i va lumina

Şi de „cioate” vei scăpa.

*

Nu uita să-I mulţumeşti

Atunci când eşti liniştit

Pentru tot ce dobândeşti

Că Domnul te-a miluit.

***

SFĂTUIRE

***

Peste puţin timp va veni

A Domnului chemare

Şi-atunci va trebui

Un răspuns de plecare.

*

Ce-ai făcut cât ai trăit

Va ştii întreaga lume

La El nimic nu-i tăinuit

Nici rău, nici fapte bune.

*

De crezi că atuncea vei putea

Ascunde o rea faptă

Te păcăleşti de-a binelea

Că pârâţi mulţi te-aşteaptă.

*

Mai bine să fii sincer

Şi cu gândul curat

Mărturisind de-a pururi

Că ai greşit ne-ncetat.

*

Iar de-ai făcut vreodată

O faptă părut bună

Păzeşte-o tăinuită

S-o ai ca pe-o arvună.

*

Că Domnul-ţi dă putere

Să faci întotdeauna

Fapte de mântuire

Şi tot El dă cununa.

*

C-al nostru nu-i nimica

Ce de-astă lume ţin

Mărirea, cinstea, slava

Domnului se cuvin.

***

O CLIPÃ DE MEDITAŢIE

***

Îmi pare rău de viaţa,

pe care-am petrecut-o

De-acum doar pocăinţa

căci altfel am pierdut-o.

*

De aceea te chem Doamne

Să-mi vii în ajutor

Să fii mereu cu mine

Că fără Tine mor.

*

Mă rog la Maica Sfântă

La îngeri şi la Sfinţi

Când marea e-nfuriată

Vă rog să mă întăriţi.

*

Măicuţă Preacurată

Te rog nu mă lăsa

Când valul mă înfruntă

Să-mi pierd mântuirea.

*

Învaţă-mă să plâng

A mele fărădelegi

Căci nu vreau să mă sting

în focul cel de veci.

*

Cu lacrimile-amare

Petru a câştigat

O pocăinţă mare

şi rang de împărat.

*

Tâlharul de asemeni

Prin marea pocăinţă

A dobândit cu lacrimi

Raiul ca biruinţă.

*

Şi-atâtea desfrânate

Pe care Le-ai iertat

Prin ruga lor fierbinte

În Rai ele-au intrat

*

Ajută-mi dar şi mie

Să merg pe al Tău drum

Să-ncep o viaţă nouă

Altfel ca pân-acum!

***

UN GLAS DUIOS

***

S-a făcut de sus chemare

Către lumea cea de jos:

– Cine vrea a lui scăpare

Să-L urmeze pe Hristos.

*

Sigur, asta-ar însemna

Pentru cel ce-a acceptat

Ca să lepede lumea

Atuncea când s-a-nrolat.

*

Auzind acea chemare

Un creştin mai pirpirel

A pornit cu râvnă mare

Ca să se-nscrie şi el.

*

Dar nu bine a-nceput

Lupta cea duhovnicească

Că în cale i-a apărut

O dihanie drăcească.

*

„Ce să fac? Să dau-napoi?”

Se-ntreba nedumerit.

Dar deodată un glas vioi

La ureche i-a şoptit.

*

„Dragul meu, scrie-n Scripturi:

«Mâna pe plug cine pune – ia aminte –

Nu se cuvine-a da-n lături,

brazda o ţine înainte!»”

*

Căci Acel ce l-a chemat

I-a promis dându-i de ştire

Că multe încercări de-o răbda

El îi va da mântuire.

*

Şi apoi ca să-l întărească

Calea Crucii i-arătat

Căci El însuşi a croit-o

Pentru-a lumii greu păcat.

*

Aşa întărit creştinul

Ţinta fiindu-i Hristos

Înapoi nu se mai uită

Şi la drum pleacă voios.

*

De-acum ştie-acel creştin

Cum să treacă peste toate

Piedicile care-i vin.

Cu Iisus orice se poate.

***

CE-I PREA MULT STRICĂ

***

Prea mult de Ţeghea m-am legat

Punând acolo începutul

Dar Dumnezeu nu m-a lăsat

Să fiu acolo împilat.

*

Prea mult de Ţeghea m-am legat

Să uit nu voi putea

Că primul şanţ noi l-am săpat

Şi, iată, azi e mănăstirea.

*

Prea mult de Ţeghea m-am legat

Dorind a face-un Sfânt Locaş

Măicuţele le-am înjugat

La munca grea ca de ocnaş.

*

Prea mult de Ţeghea m-am legat

Dar n-a fost bine-aşa

Şi Dumnezeu a observat

Că-mi pierd mântuirea.

*

Mai mult de Ţeghea m-am legat

Decât de Dumnezeu

Acuma văd cu-adevărat

Că-i mai bun planul Său.

*

De-aceea cu căinţă

Te rog a mă ajuta

Doamne, dacă-i cu putinţă

Să fac voia Ta.

***

URARE P.S. JUSTINIAN CHIRA

***

Deşi aici nu ninge,

Şi iarna-i tot o vară

Hristos se naşte totuşi

În câte-o inimioară.

*

Mişcat de-a Sa iubire

Şi multa Lui răbdare,

De-aici din depărtare

Bătrânului Vlădică

Îi scriu a mea urare:

***

„În a Domnului Lumină

Coborâtă pe pământ

Să vă fie de-acum drumul

Până la mormânt”.

***

PENTRU MICA OBŞTE DIN KALYMNOS

(Ierom. Grigorie românul

Sfântul Munte Athos)    

***

Vă mulţumesc de urare

Dar vă spun cu întristare:

*

„Cuvinte” n-am a vă da

Dar vă-ndemn a căuta

Pe la toţi marii părinţi

Care au ajuns şi Sfinţi.

*

Ei ne-nvaţă a asculta

Numai dacă noi vom vrea.

Ne învaţă a ne smeri

Dacă vrem ai auzi.

*

Dragoste dacă nu este

Poţi să ai toată ştiinţa

Multe limbi poţi învăţa

Că nimic nu-ţi foloseşte.

*

Dacă vreţi mai multe lucruri

Pentru a spori niţel

Căutaţi şi prin Scripturi

Şi-o să vă înveţe El

*

Calea aceasta de-om urma

Dumnezeu ne va vedea

Ruga ne-o va asculta

Şi-n Rai ne va arunca

Fie Doamne Voia Ta.

Amin.

***

DRAMA UNUI TRÂNTOR

(autobiografie)

***

Într-un stup era odată

Un trântor nemulţumit

Că ceilalţi din a lui ceată

Mâncau mierea necinstit.

Neputând el să-nţeleagă

Acest lucru-aşa ciudat

S-a hotărât ca să meargă

Într-altă ţară, – supărat.

Totul era pregătit

Dar aşa neprevăzut

O piedică s-a ivit

Şi din cale s-abătut.

Că nişte sărmane-albine

Neavând trântori destui

I-au propus c-ar fi mai bine

Să rămână-n ţara lui.

Totuşi nu s-a-nduplecat

Gândul lui a şi-l schimba,

Şi din ţară a plecat

Pâinea a şi-o câştiga.

Credea biet nenorocitul

Că el dacă va munci

N-o să-l ocărască nimeni

Şi „albină”- l vor numi.

Ce e drept a fost primit

Într-un stup frumos

de-alţi trântori

Şi-acolo s-a ostenit

A-nvăţa mai multe lucruri.

După un timp, cum a promis

Grijuliilor albine

Şi el însuşi s-a convins

Să se-ntoarcă, că-i mai bine.

Burzulitul trântor,

iată c-a venit

O, dar ce durere…

Că ceilalţi din a lui ceată

N-acceptau a lui părere

Cum… să muncim de-acum şi noi?

O, asta nu se poate

Şi-au început a unelti

Şi-ai băga beţe-ntre roate.

De-acum bâlbâitul trântor

(H)Rănit (şi) de albine,

V-a sluji cu mai mult dor

Celui ce se cuvine

Că El îl va răsplăti

Şi nu a lui confraţi

Atuncea când va veni…

Toţi vor fi judecaţi!

*

(p. Prodromos

Αγίον Ορος, 1997)

***

DRAMA UNUI TRÂNTOR (2)      

***

Trântorul cel din poveste

A trecut prin „iad” şi „mare”

Dar acum primi de veste

Că-i chemat la „ascultare”.

Cică pentru „conferinţe”

Trebuie urgent să vii.

Avem şi alte cerinţe

Pregătit numai să fii.

A plecat iarăşi din ţară

Bietul trântor supărat

Şi-ar fi vrut ca să rămână

Într-un „Stat”, mai depărtat

Să îngrijească măcar mierea

Ori să facă-n stup curat

Chiar s-a hotărât să plece

Cu un „roi” tânăr răsculat.

Se gândiră ca-mpreună,

Acolo-n străinătate

Să înjghebe o „Stupină”

Pentru suflete-nsetate.

A umblat sărmanul trântor

Din zi până la-nserat,

Şi-mplinea porunca lor

Că de-aceea l-au chemat

Ştii!? – trebuie puţin să iasă,

Se-nţelegeau între ele

Să caute loc de casă

Pentru vremurile grele.

Să mai i-a contact cu alţii,

Ştii?, poate că ne-or ajuta

Că n-avem alte relaţii

Pentru a face „Stupina”.

Vremea însă a trecut

Fără nici un rezultat

Şi trântorul trist a făcut

Drumul, de s-a înapoiat.

Când în ţară a ajuns

Cei din ceată s-au mirat,

Că din S.U.A. s-a întors

Şi-ascultare lui i-au dat:

Na!… de acum să nu-ncerci

Din ţară a mai pleca.

Aici să rămâi pe veci

Până noi te-om dezlega.

*

(p. Prodromos

Los-Angeles, 1999)

***

DRAMA UNUI TRÂNTOR (3)

***

L-au ţinut pe bietul trântor,

Aşa cum ei şi-au propus

Cu vorbe şi cu umor,

Până „sacii-n car şi-au pus”!

*

Ei crezură că-l prostise

Când pe „barba lui” făcură

O frumoasă mănăstire.

Să i-o dea… nu se îndură…

*

După cinci ani de corvoadă

Trântorul a înţeles

Că albina-i tot albină

Şi nu avea de ales…

*

Când văzu că nu-i dreptate

Umilit, se hotărî, să se ducă-n altă parte

Şi-o munci şi el cum şti

Până moartea i-o veni.

*

S-aşeză pe-un deal, pe-aproape

Vecin cu dalba mănăstire

Şi-a luat pe Sfântul Gheorghe

Protector şi întărire.

*

Totul cu-ajutor ceresc

Ce prin oameni s-arătat

Într-un chip mult mai modest

O altă mănăstire a-nălţat!

*

(pr Prodromos

Ţigăneşti 2010)

***

––––––––––––––––-

IEROSCHIMONAH PRODROMOS BELE

Mânăstirea „Sfântu Gheorghe”

Ţigăneşti, Judeţul Teleorman

noiembrie 2015