Home Breaking News Stiri Valea Prahovei Stiri Busteni Interviu cu Dorin Drulă despre Vila Leonida, monument istoric din Busteni

Interviu cu Dorin Drulă despre Vila Leonida, monument istoric din Busteni

17 min read
0
0
553

„Nu suntem un ideal, dar încercăm să facem lucruri bune”

nu-suntem-un-ideal-dar-incercam-sa-facem-lucruri-bune-8599

Dorin Drulă și familia sa, iubitori de munte, iubitori ai Bucegiului și ai orașului Bușteni au devenit locuitori ai urbei, au cumpărat Vila Leonida și s-au transformat în păstrători ai tradiției și identității locale.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră Bușteni și Casa Leonida?
Casa, în perioada comunismului, a purtat denumirea de Vila Șoimului. Noi, după ce am cumpărat-o de la cei care au construit-o, de la moștenitorii Leonida – renumita și numeroasa familie românească Leonida, adevărată contributoare la modernismul românesc, am vrut să revenim la numele fondatorilor, astfel a ajuns „Vila Leonida”. Moștenitorii acestei familii sunt plecați în Statele Unite ale Americii și Canada și după retrocedare nu au fost interesați să o păstreze, au vândut-o. Noi, ca familie, familia Drulă, avem legături vechi cu Bușteniul. De mici am venit aici la odihnă și am stat la gazdă, apoi ne-am cumpărat o casă particulară de vacanță, înainte să achiziționăm această casă-monument. Așadar, de când eram copii am fost legați sentimental de acest oraș și revenim cu plăcere de fiecare dată. Este o onoare pentru noi să facem parte acum din această comunitate. Pentru acuratețea istorică trebuie să înțelegem că între anul 1918, anul reîntregirii naționale, și anul 1940, România a parcurs o perioadă de tranziție, de evoluție de la tradiționalism la modernism, de la case de munte acoperite cu șiță la vile montane moderne ca în Elveția, acoperite cu țiglă și ardezie. Gustul pentru vacanțe la munte a fost materializat în case de vacanță construite în perioada interbelică pe Valea Superioară a Prahovei. Clădirea Vilei Leonida este o astfel de casă, proprietatea privată a generalului Paul Leonida căsătorit din 1927 cu Zoe Solacolu, și a familiei sale de care a a beneficiat în timpul perioadei dintre cele două războaie mondiale.

Cât de greu a fost să o restaurați?
Foarte greu, componenta birocratică, documentația de avizare a lucrărilor de intervenție asupra monumentului istoric, partea de arhitectură și rezistență, de obținere a autorizațiilor a durat cam un an și jumătate, după care încă un an și jumătate a durat partea operativă, restaurarea efectivă. Am păstrat absolut toate elementele de identitate ale clădirii, în interior toate elementele decorative, inclusiv sobele au fost conservate, scopul fiind de a păstra aerul tradițional al epocii în care a fost construită casa. Scara din lemn, ușile și mobilierul refăcute fidel au păstrat aceeași linie, am încercat să conservăm tot ce a fost valoros. De fapt toată clădirea este valoroasă, am intervenit minim asupra ei, cât s-a putut de puțin. A trebuit să facem o diafragmă de beton armat ca structură de rezistență, dar în rest nu am acționat în niciun fel. Am căutat specialiști restauratori în toată țara. De pildă, pentru fațadă am găsit un meșter, care știa să buciardeze, undeva din județul Gorj. Clădirea de stil neoromânesc a fost restaurată și consolidată între anii 2009-2011 și păstrează nealterate elementele originale de arhitectură.

Amenajările exterioare, ideile de amenajare ale grădinii impresionează!
Grădina am refăcut-o, am amenajat-o în acest an, am apelat la expertiza unui arhitect francez, același care a amenajat parcul Operei Române din București, specializat în amenajări peisagistice, maestrul Thibault. El a venit cu aceste idei, mai ales că am construit o nouă clădire în față, fără agresivitate vizuală, și a trebuit să facem legătura arhitecturală între spațiul Vilei Leonida și noua construcție. Anul acesta am refăcut toată identitatea grădinii. Desfășurarea grădinii este în trepte progresive către vilă, astfel se începe cu spațiu destinat copiilor, apoi o zonă de foișor acoperit cu gazon, un grill și, în fine, o a treia treaptă destinată amenajării unei terase deschise în scopul servirii mesei în aer liber și admirării peisajului asigurat de abruptul Bucegilor.

Cine este omul Dorin Drulă din spatele acestei inițiative lăudabile, legată de conservarea patrimoniului arhitectural al orașului Bușteni?
În spatele acestei inițiative nu a fost numai omul Dorin Drulă, ci toată familia Drulă. De fapt, tatăl meu a fost cel care a văzut prima dată această vilă și el a dorit să o achiziționeze. În 2009 am cumpărat această proprietate. Și eu și tatăl meu suntem iubitori de munte, iubitori ai Bucegiului și ai orașului Bușteni. Eu de mic copil veneam cu părinții la Bușteni, mai întâi la gazdă în Poiana Țapului și apoi în Bușteni, undeva prin centru, de aceea suntem legați de tot ce înseamnă Bucegi și Bușteni.

Ați făcut referire puțin mai devreme la o clădire nou construită superbă, nu deranjează ochiul și este în armonie cu Vila Leonida elevată. Puteți să ne spuneți ceva despre această construcție și despre sensul dat acestui complex?
Noua construcție dezvoltată în armonie cu locurile, în fapt o sală de conferințe construită din piatră, lemn, sticlă și acoperită cu gazon, completează cererea turistică legată de vila-monument. În primul rând, când am achiziționat vila am făcut-o pentru a o pune publicului la dispoziție, chit că are un scop turistic și aducător de venituri, cazare și restaurant, dar și pentru a  încerca să o conservăm în mod durabil. Au venit oameni care doar au vizitat-o fără a consuma ceva, toți oamenii sunt bineveniți să cunoască istoria Bușteniului, de aceea am făcut acele indicatoare, nu numai spre Vila Leonida ca pensiune, ca obiectiv turistic, ci și spre Vila Leonida ca monument istoric. Am pus indicatoare din Poiana Țapului, unul chiar la trecerea de cale ferată, cu indicativul de monument istoric de arhitectură neoromânească, până în apropierea obiectivului propriu-zis. Am făcut aceste plăcuțe la intrare cu indicator de monument istoric, anul construirii, 1938, arhitectul – un arhitect renumit Alfred Popper, în ce stil este făcută clădirea, stil interbelic neoromânsc, în speranța că oamenii din Bușteni și de pretutindeni vor redescoperi valorile și le vor conserva. Nu este singurul element de arhitectură valoros de aici. Spre exemplu, îmi pare rău că fabrica de hârtie a fost în mare parte demolată, ea era un sit de arhitectura industrială renumit, l-am găsit în cărți, dar poate nu este timpul pierdut. Nu este timpul pierdut să renască Bușteniul și să ne cunoaștem adevăratele valori pornind de la tradiție, să aflăm cum a luat naștere acest oraș, pentru că, așa cum Sinaia are Castelul Peleș, și noi avem foarte multe elemente valoroase. Avem Castelul Cantacuzino, avem cartierul tradițional Fierăstrău, foarte valoros, poate noi nu ne dăm seama, ne este atât de comun încât nu ne dăm seama, dar pentru vizitatori este un reper deosebit de arhitectură tradițională la Bușteni.

Cum v-ați decis să treceți de la acoperișul de șiță vizibil din imediata vecinătate, la un acoperiș de iarbă?
Cu asta încercăm să ne apropiem de natură. Ne uităm în jur și vedem numai acoperișuri de tablă, chit că lângă noi, aici aproape, s-a conservat o casă cu acoperiș tradițional de șiță. Bușteniul nu avea legături cu acoperișurile din tablă, am încercat iarba ca un compromis între „naturalul” reprezentat de șiță și „artificialul” gazonului pe acoperiș, am forțat natura să vină spre noi. Avem deja două clădiri proiectate să fie acoperite cu iarbă, o sală de evenimente multifuncțională de circa cincizeci de persoane și un foișor, care este folosit de ceva ani și a rezistat timpului. Mi se pare o idee bună de a fi în comuniune cu natura care ne înconjoară. De ce să nu încercăm să o aducem cât mai aproape de noi?

Promovarea atât a monumentului, cât și a dumneavoastră ca inițiator, pentru că reprezentați un model, vi se pare adecvată?

Da, desigur! Dorim să invităm aici pe toți cei care apreciază acest model, dacă ne consideră un model. Să vină să ne viziteze, poate să ne și atragă atenția asupra anumitor aspecte – înțelegem că nu suntem un ideal, dar încercăm să facem lucruri bune. Cu toții trebuie să înțelegem că renașterea tradițiilor și păstrarea valorilor este esențială pentru continuitatea unui popor, este esențială pentru ca tinerii să rămână în această zonă și să construiască mai departe. Dacă toți mergem spre metropolele acestea gigant, unde o să ajungem? O să ne depopulăm spiritul, tot ce înseamnă spirit al comunității locale va dispărea. Trebuie să ne conservăm tradițiile, să ne păstrăm identitățile. E momentul să ne redescoperim identitatea noastră de oameni, de buni români, de buștenari.

Autor articol: Claudia Săcuiu

SURSA: http://merg.in

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Busteni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

STATIUNEA BUSTENI – CAPITALA ALPINISMULUI ROMANESC, A TINERETULUI SI TURISMULUI MONTAN

Dragi locuitori ai orasului BUSTENI, Vin in fata voatra, pentru a doua oara, ca si candida…