Motto:

„Jeune vierge autosodomisée

par les cornes de sa propre

chansteté”,

1954, Dali

 

Pe cînd eram mai tînăr

Am vrut s-ajung în raiul

Cu ţesătura pură,

Păzită de fecioară

Cu dragoste şi ură.

Acolo se-nfig munţii

Cu frunţile în noapte

Şi cerurile crude

Se scutură necoapte.

Pe dulcea mea fecioară

N-o puteam bănui,

Că-şi tăvăleşte floarea

Prin ierburile vii!

Dar ea, fecioara castă,

Stînd tristă la fereastră,

Nu se destrăbăla,

Doar se sodomiza!

UN SINGUR ADEVAR

 lundi 18 juillet 2011

Un fir de praf, cînd mi-a intrat sub pleoapă,

Am aşteptat pe mal, lîngă o apă,

Să crească mult mai mare ca un munte,

Aşa cum gîndurile-mi cresc sub frunte.

Şi a crescut în cele patru zări,

De nu mă mai vedeam din depărtări,

Iar azi, avînd atîta perspectivă,

Pot să mă-nscriu în viaţa mea activă,

Care constă-n a nu face nimic –

De ce să risc vreun adevăr să stric ?

Mai multe adevăruri laolaltă

Nu pot să treacă azi de nici o poartă.

Un singur adevăr e adevăr,

Că nu există nici un adevăr.

VREAU SA-TI DARUIESC O FLOARE

Vreau să-ţi dăruiesc o floare

Un simbol cu frunze verzi

Un nămete de culoare

Ce s-a copt deja la soare

Cu petale-n care are

Mîngîieri ameţitoare

Deşi poate mă nu crezi !

SECUNDA E ŞI EA CUMVA PATRATA

Secunda e şi ea cumva pătrată

O piramida-n veci de veci ratată

Uitată lîng-o floare de sulfină

Şi tristă stă săraca şi suspină

Şi tot aşteaptă ca din cer să-i cadă

În cap o piramidă de zăpadă.

CÎND HANIBAL SI CEZAR

cînd Hanibal şi Cezar s-au strecurat prin visuri,

cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate,

au ingonrat, se vede, că noi avem abisuri,

prin care trece-aievea doar cine vrea sau poate!

dar unde te duci, frate, tu nu te vezi firav –

în setea ta de sînge există şi reversul

ce îţi va da ideea că poate eşti bolav

şi-n gindul tău de mire va înflori doar versul-

că-n tine zace fiara, dar tu eşti doar obtuzul,

în timp ce omenira va lua autobuzul!

LORSQUE HANNIBAL ET CESAR

lorsque Hannibal et César glissent à travers les rêves,

portant avec eux les délires de l’exaltation enragée

on ignore,et pourtant ça se voit, nous avons des abîmes,

par qui passent seulement qui veut vraiment le peut!

mais où vas tu, mon frère, tu ne te vois pas faible ?

dans ta soif de sang il n’y a pas de retour

de qui viendra l’idée que tu es un malade

dans tes pensées d’époux ressurgira la bête

qui dort en toi, mais tu es juste obtus,

pourtant, l’humanité se précipite au bus!

&

A VENIT IARNA

mardi 3 novembre 2009

A venit iarna si peste mine

M-a nins, m-a acoperit cu omat

Parca m-a nins cu albine

Dar cu parfumuri suave inca ma imbat

Asa trec anotimpurile peste noi

Scirtiind din senile prin sufletele noastre

Ne mai ramin amintirile si visurile

Si stelele cerurilor la infinit albastre…

Am avut citeva iubite in viata

In viata mea nu mai este nici una

Ma trezesc singur in fiecare dimineata

In fereastra mai straluceste o secunda doar luna

Ultima mea iubita mi-a luat si amintirile

Nu mai am amintiri cu femei frumoase

Deschid televizorul, privesc stirile,

Triste, amare, drame, naufragii umane, angoase…

Parca atunci cind eram tinar si visator

Nu se intimpla mai nimic demn sa devina o stire

Departe, in adincul privirilor mele plutea un vapor

Risipindu-si tristetea ca pe o amintire

&

TRECÎND PRIN VIAŢA ASTA

vendredi 6 novembre 2009

Lyon

TrecÎnd prin viaţa asta n-am Învăţat nimic

La ce-or să-mi folosească atÎtea visuri sparte

Visam să zbor cu aripi, dar încă eram mic

Ca umbra care-n cer pe zbor voia să-l poarte

Ce-i zborul fără umbră şi umbra de ce zboară

Cînd rostul ei de veacuri a înflorit în poartă

Un tremur lin de sunet ivit dintr-o vioară

Spre cerul plin de stele etern şi pur mă poartă

Atîtea vorbe bune, scrîşniri, dureri atroce

Necazuri şi tăcute, înnăbuşite uri

Mă fac să-i dau dreptate lui Benedetto Croce:

Iubirea-i inundată de sterpede orduri

Veniţi în miezul zilei să respirăm culoarea

Care se scurge-n suflet, răcoarea din pădure

Priviţi cu evlavie ce blîndă este floarea

Apoi păstraţi în suflet o pajişte cu mure

&

POEME  HOMERICE

Mercredi, 4 novembre 2009

POEM HOMERIC 1

CIORB(E)A HOMERICĂ

 (Apendice: “Pizda proletară”)

Pe ţărmul de răstrişte adus la baionetă

Stă îngerul pedestru  cu vestă şi bonetă

El este umbra veche a marilor sihaştri

Ce şi-au coit umbrele heraldice din aştri

Noi vrem orînduirea nedreaptă în solfegii

S-o preamărească proştii şi s-o iubească regii

Religia şi dînsa e un compot murdar

Care vrea să devină lumină-n lupanar

Şi ca să lumineze vin azi şi toţi rataţii

Ei sînt doar amintirea unui apus vremelnic

Să-i laude întruna şi hoţii şi confraţii

Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic.

Sculaţi-vă din tronul cel de aur

Voi, osîndiţi la ciorbe de potroace

În pragul vieţii voastre un balaur

Rinjeşte excitant să vă provoace

Voi, osindiţi la ghiftuieli regale

Să nu v-aduceţi singuri osanale

Că, drumul vieţii azi vă stă în cale

Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale !

Stau fetele pe culme atîrnate

Ele aşteapta poate şi un alt cavaler

Sînt blînde, sînt frumoase, afînate

Dar în restriştea noastră “Leru-i ler”!

Şi numai pizda aia proletară

Simţea orinduiala cea crudă şi nedreaptă

În timp ce tractoriştii de secole o ară

Ea ne şoptea ferice că încă este aptă !

&

Poezie pe o temă eternă

Pentru Atena Gabriela

Tristeţea îmi curge ca ploaia în suflet

Ce tristă e ploaia din sufletul meu

Adesea se pierde şoptită-ntr-un urlet

Răsturnîndu-mi pe frunte coroana de zeu

Dar nu plouă continuu, mai sînt zile senine

Răsar şi mici steluţe, ca nişte păpădii

Eu ştiu că din iubire te vei opri la mine

Eu te astept cu ploaia în suflet să îmi vii

&

Ca tot omul care se trezeste dimineaţa la ora cinci, ca să audă cum înfloresc zarzării, îmi pun şi eu întrebări la care răspund graurii, păunii cei innobilaţi de curcubeu, secundele din ceasornicul cel uriaş şi cu mustăţi de zăpadă şi secularele, cariatide ce susţin Universul, ca să nu se reverse din paharul cu apă…

Bună dimineaţa, zăpadă abia ninsă,

Chiar aveam în suflet dorinţa mea nestinsă

Ca, unduirea ta de zee rece, lină,

Să-mi dea duceaţa vieţii pe retină !

Nu o fotografie, o poză anodină,

Nu un  blestem liturgic turnat într-o gradină,

Nici raiul, iadul, firea şi harnica albină,

Nu răsăritul falnic ţipat de o albină !

Nu-mi da, eternitate, decît ce pot să duc,

Troiene de zapadă şi pizde extrafine.

Dacă tot trec prin fluviul acestui timp caduc,

La ce să vreau iubiri din alea mercantile ?

Noi sîntem campionii dintr-un trecut pervers

Închişi sub rana frunţii obenienţei pure,

În care se înscrie întregul Univers,

Răpus între picioare de coşul ei de mure!

&

ZAPADA GÎNDIRII

Cînd zăpada gîndirii se topeşte-n cuvînt,

Nu mai ştiu, dacă sînt, cît mai sînt, în cuvînt,

Nu mai ştiu cît să tac, nu mai pot nici să plîng,

Îmi iau partea de lume şi degeaba o strîng,

Ea e vîntul sălbatec, armăsarul de foc,

Mai respir o secundă, dacă mai am noroc,

Eu sînt muntele aprig încolţit doar de zei,

Prometeici, gigantici, ca nărozii atei,

Eu păşesc peste dealuri, cad în floarea de crin,

Mă aud deodată galopînd şi suspin-

Eu sînt ultima ceaţă, sînt ciulinii de foc,

Mai respir înc-o dată, nu aici, în alt loc…

&

POEM ABISAL

Pentru iubita mea Artemis

vendredi 6 novembre 2009

Lyon

Poetul are harul să mărunţească visul

Şi pulberea de aur s-o risipească-n timpuri

Zeii îi dau cununa cea pura din Olimpuri

În care mai dospeşte de-a pururi doar abisul

Poetul mai aşteaptă să ardă macii-n lanuri

Să sîngereze reavăni, răniţi de amintiri

Ei îi aduc de-a pururi numai acele ştiri

Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri

Şi blînda căprioară încremenită-n şoapte

Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii

Ce au venit din noaptea cea plină de orgii

Şi s-au întins ca umbra peste sinistra noapte

Poetul în cetate cerşeşte doar sclipirea

Albastră ca cicoarea-nflorită prin păşuni

Daţi-i secunda pură, să nu îi daţi cununi

De lauri ce-i apasă şi sufletul şi firea

Poetul şterge praful istoriilor sacre

Aşterne catedrale pe drumul osîndit

Să nu se risipească, nefiind nicicînd iubit

De sufletele sparte, obtuze, reci şi acre

Şi zice-se că iarba a-ncărunţit deodată,

A obosit să crească pe cruci în cimitir,

Şi scîrţîie obada pe drum sub coviltir

Se-nvîrte roata vieţii prin pîntecul tău, fată.

FOAIE VERDE DE ALBASTRU

miercuri 3 august 2011

Foaie verde de albastru

Roșu gri și negru roz

Mai avem doar un sihastru

Pe cîmpia cu rogoz

Pe cîmpia cu mărar

Galben violet și gri

Ne-ntîlnim atît de rar

La răscrucea dintre vii

Şi-apoi auriu amar

Şi portocaliu gălbui

Pe cîmpia cu mărar

Eu învîngătorul fui

Şi culoarea fără ton

Răpusă la Maraton

============

Ioan LILA

 VOLUM POEME 4

miercuri, 20 iulie 2011

France