Ion LILĂ
POEME
ÎN
MARTIE
LA PÂNDĂ…
Te-am văzut în iarba crudă
Coaptă, dulce ca o dudă
Şi suavă şi divină
Cerul n-avea nici o vină
Tu te deschideai sfioasă
Răsărind din iarba deasă
Nu voiam decît să-ţi fur
Din iarbă finul contur
Dar tu te-ai simţit vînată
Ca o fiară-adevărată
Şi m-ai răstignit, mireasă,
În dulceaţa ta sfioasă.
EU VIN CA ZEUL
Ce curbe lunecoase şi amare
Se-nscriu în trupul tău cu miez de floare
Eu vin ca zeul să mă risipesc
În iarba ta cu iz de măr ceresc
Şi vreau să te cutreier ca un flutur
Polenul în adîncuri să ţi-l scutur
Şi beat de fericire pot să pier
Sînt îngerul căzut iarăşi din cer
TANGO
Te pot iubi la nesfîrşit
Îţi pot iubi trupul o viaţă
Dulceaţa ta m-a nemurit
N-am somn, adorm spre dimineaţă
Şi-mi amintesc că m-ai trezit
Să te învălui ca o ceaţă
Tango!
E frig, zăpada a-nflorit
Tremur de dorul tău, femeie
Pe cerul zilei aurit
Dospesc aprins de-o scînteie
În crucea ta de alizee
Tango!
Uşor, plutind spre asfinţit,
Te strîng în braţe cu durere
Că prea mult nu te-oi fi iubit
Dar asta e doar o părere
Care se pierde-ntr-un sfîrşit
Dar eşti prea dulce, dă-mi şi fiere
Tango!
CÂNTEC DE PAHAR
Pe struna viorii tale,
Trece-mi-aş şi eu arcuşul.
Pe cărarea ta din şale,
Face-mi-aş, turbat, culcuşul…
Că mi-e rău de-atâţia fluturi,
Câţi din şoldu-ţi de cadână,
Când păşeşti, pe cer şi scuturi –
Şi cu umbra lor mă-ngână…
CĂND SIMT CUM TIMPUL VIEŢII
Cînd simt cum timpul vieţii m-acoperă cu noapte
La fel ca prima oară, cînd m-ai momit cu şoapte,
Eu mai tînjesc, femeie, să muşc lacom din mărul,
Cel dulce de iubire – acesta-i adevărul!
Din raiul plin de lacuri cu lapte şi cu miere,
Am preferat să aflu, că-n tine e, muiere,
Acea eternitate ce m-a făcut să sper,
Că ai intre picioare scarul vieţii mister.
Ion LILĂ
sfârşit de martie
în Franţa
