Sonetul plângerii… Te cheamă!

 *** 

Privește, Doamne! Tot pământul plânge,

Iar Cerul Tău, ascuns de ceață, lasă

Zidirea Ta sub lacrimi mari ce-apasă

Poporu-ntreg ce-ncet acum se frânge

*

Sub greu potop ce rupe gard și casă

Și drum și pod în calea sa distruge,

Iar vieți cu mii prin virus pier în sânge

Și lasă-n urmă doar săracă masă…

*

Permis-ai celui rău s-aleagă calea

Prin care toți pierduți de-a Ta credință

Să plâng-acum, cuprinși de toată jalea.

*

Iertați să fie toți cu-a Ta sentință,

De s-au smerit și plâng pe toată valea

Spre a-și spăla trădarea prin căință!

***

Rondelul tristei veri

***

Se pleacă-adânc câtre pământ

Tulpini de flori și lan de grâu,

Ce-și plâng frumosul lor veșmânt

Câzut spre poale de sub brâu.

*

Par despletite în frământ

De parcă-ar fi în plin desfrâu.

Așa se pleacă la pământ

Tulpini de flori și lan de grâu…

*

Le-apasă grindina-n mormânt

Și vânt le rupe, n-are frâu,

Ioar ploaia le tot duce-n râu,

Puhoi de apă greu de-nfrânt…

*

Ce-mbibă-n goană sfânt pământ.

SONET și RONDEL despre ȚARĂ

Marian MALCIU