Parabole

 *****

Poet ascunselor egide,

vânat de-oculte, ale Sorţii,

prin veac bolnav, săgeata morţii

cu care-ai scris, te va ucide?

 *

Cei care ard singurătăţi

furate zeilor, odoare

ale-Ntreitei Vietăţi

sub stigme neîndurătoare

 *

Renaşte Geniul  Nopţii Mume

nesaţii tânguindu-şi morţii…

Vai frumuseţilor din lume

de-urâtul spaimei şi proporţii

Etern- dorinţelor de imuabil Nume…

 *

Muze-ncarnate-n foamea Firii

răpite-n zodii, basm năuc..

Poetul, regerob Iubirii

înnebunirii şi pieirii

damnat acelui cuib de cuc

ascuns vederii, spre-nfruptare

la Sapho-ntre picioare.

 ***

Fecioara

 *****

În sus, pe-amonte de cascade

salvat de-al stigmelor înnec

la cuib de stele, prin balade

de vama sinelui să trec

 *

Am stins şi receea lor lumină

din oglindiri sorbind izvor

cu pumnii,-ngenunchiind în tină

ţi-am sărutat al sânului ulcior

Geloasa mea zeiţă-n vis, Venera !

Răbdarea ce supune emisfera

de sus în gemelara-ai, din Lumină

căzută-a se-ntregi-n Orgasm-Himeră-

                  Fecioara- logosferă.

 ***

Arcanul Inteligenţei ubicue

 *****

Dalb ied zvîcnind prin fracţii de-ntuneric!

Te v-a-njunghia, la zei, din Logos Sferic,

Geniul nebun, flămându-mi ezoteric?

 *

M-alungă muzici sacre şi m-ajung

Prin inversatul timp spărgînd Durate

Murind prin moarte legi neîndurate –

Ascuns în nume, Sensul să-mi străpung ?

 *

Târziu al lumii-n lumenii-utopiei !

Reumple-mi de misterul poeziei

Fiinţa, ca să ştiu că moartea-mi vie-i!

 *

Prin catacombe, zvonuri şi meandre,

Deneatinsul spirit, jocuri tandre

Mi le ucid prădalnice casandre

 *

Şi din chiar moartea lor, prin altoire

Hybris renaşte-umana mea iubire

Neînvăţînd nirvanica murire.

 *

Sine ucis, sieşi gravid. Mirare

Pe curcubeie aiurînd, din soare.

 *

Bătrâna dogmă-n legea simulacră

Ţîşneşte-n Arc Genezic, megachakră.

Sophia, hieroglifa-mi, sacră.

***

Eugen Evu