Lasă-mi lumina…

*****

 

Cât am râvnit ninsoarea! să mă ierţi,

Cuvintele-mi erau atât de arse!

Se-ntunecă lumina sub nămeţi,

Ferestrele nu se mai văd la case.

*

 

Stau zăvorâte porţile în frig,

Iar fumurile nu se mai ridică

Spre cerul Tău, dintre tăceri Te strig-

Doamne, a-nceput să-mi fie frică!

*

 

‘Mi-apasă gândul norii de zăpadă,

Nici nu mai ştiu anume unde sunt,

Opreşte dar ninsoarea să mai cadă

Peste pământul sfâşiat de vânt!

*

 

N-am să mai cer nimic de-acum-nainte,

Tot mai sărac şi mai flămând să fiu,

Ci lasă-mi doar lumina din cuvinte,

De-o fi să mă îngrop în ea de viu…

***

 

 

Nicolae Nicoară-Horia

13 Februarie 2012, spre seară…

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vasilica GRIGORAȘ – Omul și cartea, ființe deopotrivă

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenes…