Pilda zilei – „Cauta sinele…si nu-l vei gasi”
Imparatul chinez Wu, era cel mai mare imparat din lume, la vremea aceea; domnea peste China, Mongolia, Coreea, peste Asia in afara de India. Se convinsese de adevarul invataturilor lui Gautana Buddha, insa cei care ii adusesera mesajul, erau carturari, nefiind nici unul dintre ei, mistici. S-a raspandit apoi, vestea ca vine Bodhidharma si toti supusii asteptau acest lucru cu mare nerabdare. Imparatul Wu, fusese influentat de Gautama Buddha, iar asta insemna ca toata imparatia era influentata de aceleasi invataturi. Acum, iata venea un mistic adevarat… Ce mare bucurie!
Imparatul Wu nu se mai dusese niciodata la granita cu India sa intampine pe cineva. Acum l-a intampinat cu mare respect pe Bodhidharma si l-a intrebat:
– Cum sa scap de acest sine? I-am intrebat pe toti calugarii si carturarii care au venit, dar nimeni nu mi-a fost de vreun ajutor. Cum sa scap de sine? Pentru ca Buddha spune ca atata timp cat nu devii un nonsine, nefericirea ta nu se va sfarsi…
Era sincer. Bodhidharma l-a privit in ochi si a spus:
– Am sa stau in templul de la marginea raului, aproape de munte. Maine dimineata, fix la ora patru, vii si ii voi veni de hac pentru totdeauna acestui eu. Dar ia aminte, sa nu vii inarmat, sa nu folosesti garzi; trebuie sa vii singur.
Wu s-a cam ingrijorat- omul asta era ciudat – ” Cum poate sa-mi distruga sinele atat de repede? Carturarii spun ca pentru asta e nevoie de multe vieti de meditatie; numai atunci sinele dispare. Omul asta e straniu ! Si vrea sa ne intalnim pe intuneric, dis-de-dimineata la 4, si sa vin singur nici macar cu o sabie ! Si ce inseamna ca ii va veni de hac sinelui , pentru totdeauna? Pe mine poate sa ma ucida, dar cum o sa ucida sinele?„.
Imparatul Wu n-a dormit toata noaptea. Nu stia ce sa faca- sa se duca, sau sa nu se duca ? Insa in ochii lu Bodhidharma era ceva, in glasul lui era ceva, si avea o aura de autoritate cand a spus : ” Vino la ora 4 fix si ii voi veni de hac pentru totdeauna acestui eu ! N-ai de ce sa fii ingrijorat.” . Ce spusese era absurd, dar felul in care o spusese suna convingator. Omul stia ce spunea.
In cele din urma , Wu s-a hotarat sa se duca, s-a hotarat sa riste. „Cel mult ma omoara, ce altceva poate sa-mi faca? Am incercat totul ca sa scap de sine, sa ajung la acest non-sine, fara de care suferinta nu va lua niciodata sfarsit. Ma duc sa vad ce-o sa iasa. Daca ma omoara, asta e , n-am nimic de pierdut!”
A batut la usa templului si Bodhidharma a spus:
– Stiam ca ai sa vii; stiam si ca toata noaptea ai sa te framanti daca sa vii sau nu. Dar asta nu conteaza – ai venit. Acum aseaza-te in pozitia lotus, inchide ochii, iar eu am sa ma asez in fata ta. In clipa in care iti gasesti inauntru sinele, pune mana pe el ca sa-l omor. Sa-l tii bine si sa-mi spui ca l-ai prins, iar eu am sa-l omor si s-a zis cu el. E o chestiune de cateva minute.
Wu s-a cam speriat. Bodhidharma semana cu un nebun. A fost pictat ca un nebun, dar picturile sunt simbolice. Bodhidharma s-a asezat in fata imparatului cu toiagul sau mare si a spus:
– Sa nu astepti nici o secunda. Cauta in launtrul tau prin toate ungherele, scotoceste bine, si in clipa in care ai pus mana pe el deschide ochii si spune-mi ca l-ai prins, iar eu am sa-i vin de hac.
Apoi s-a lasat linistea. A trecut o ora, au trecut 2 . In sfarsit, soarele a rasarit , iar Wu era alt om. In cele 2 ore se uitase in fiinta sa, cercetase fiecare cotlon. Trebiua sa se uite, omul ala statea in fata lui, putea sa-i dea in cap cu toiagul sau. Puteai sa te astepti la orice de la el, Bodhidharma nu era un om manierat, nu era de la curtea lui Wu. Asa ca imparatul s-a uitat atent in fiinta sa, a cercetat bine peste tot. Si in timp ce cauta se linistea… pentru ca sinele nu era nicaieri ! In plus, in timpul cautarii, toate gandurile au disparut.
Cand soarele a rasarit , Bodhidharma a vazut fata imparatului; nu mai era acelasi om – ce liniste, ce profunzime ! Omul disparuse. Bodhidharma l-a zgaltait si i-a spus :
– Deschide ochii, nu exista . N-am pe cine sa omor. Acest sine nu exista. A existat pentru ca nu l-ai cautat niciodata. Sinele exista numai in ignoranta. Acum ca l-ai cautat a disparut.
Trecusera 2 ore si Wu era extrem de fericit. In viata lui nu se simtise asa. Bodhidharma se tinuse de promisiune. Imparatul Wu s-a inclinat, i-a atins picioarele si i-a spus:
– Te rog sa ma ierti ca te-am crezut nebun, ciudat, ca te-am considerat lipsit de maniere si posibil periculos. N-am vazut in viata mea un om mai plin de compasiune ca tine… Sunt multumit pe deplin. Acum in mine nu mai exista nicio intrebare.
Imparatul Wu a spus ca la moartea lui, sa i se graveze in aur, pe mormantul lui afirmatia lui Bodhidharma ca sa fie cunoscuta si de oamenii din secolele ce aveau sa vina:
A existat un om care parea nebun, dar care era in stare sa faca minuni. Fara sa faca ceva, m-a ajutat sa fiu un nonsine. Si de atunci totul s-a schimbat. Totul a fost la fel, dar eu n-am mai fost la fel, si viata a devenit un cantec pur al tacerii.”
Partajează acest conținut:
Publică comentariul