ÎNCHISOARE DE LUMINĂ
*****
Azi din raze lungi de soare
Şi plămadă de zenit
Naltă, dalbă închisoare
Tu, zâmbind, mi-ai construit.
*
Şi privesc printre zăbrele
Melancolică, străină
Cum plutesc visele mele
Printre raze de lumină.
*
Chiar de-i plină de lumină,
Raze dulci, ameţitoare,
Eu sunt tristă şi straină
În această închisoare.
*
De mi-i sete, de-s flămândă
Cu cauşul palmei tale
Mă hrăneşti, cu-alură blândă
Şi-mi faci pat din moi petale…
*
Dacă tu ai înţelege
Dacă te-ai opri puţin…
N-ai trăi-n fărădelege
Şi-ai şti că nu-ţi aparţin.
*
Şi în loc de închisoare
Fie ea, toată lumină,
Mi-ai da aripi să mă zboare
Către zarea cea senină.
*
Mângâierea ta mi-e lacăt,
Patul de petale, chin…
De-ai privi, măcar în treacăt
Ochii mei, măcar puţin….
*
Ai lăsa deschisă poarta
De la dalba închisoare
Şi-ai lăsa să-mi curgă soarta
Printre razele de soare.
*
De voi vrea să-ţi fiu visare
De-mi va fi de tine dor
N-oi alege o-nchisoare
Unde blând, m-ajuţi să mor.
*
Nu-ţi clădi tu fericire
Pe-a mea moarte, egoist
Şi din prea multă iubire
Nu m-opri să mai exist…
*
Lasă-mă să zbor, iubite
Sfarmă gratii, închisoare,
Să respir printre ispite
Existenţa-mi trecătoare.
*
Şi de-o trece fără tine
Viaţa mea, prin univers
Uită-mă te rog, mai bine
Şi trecutul fie şters.
*
Te-oi ierta, de îmi vei cere
Şi voi transforma în vis
Condamnata-ţi mângâiere
Ce-n lumină m-a închis.
*
Sete de culoare
*****
Şevalet de-un alb sălbatic
Aşteptând culori promise
Să le-aşeze un lunatic
Cu-a lui pensulă de vise.
*
Asta sunt şi sunt o boare
De zbor dulce şi curat
Plângând dorul de culoare
Şi căldura de bărbat.
*
Să iubesc în roşu focul
Şi-n albastru nebunia
Să mai am tânjit norocul
Să-mi fac bleu melancolia.
*
Trupul meu supus aşteaptă
Rochii verzi şi arămii
Sufletul un vis deşteaptă
Să-l pictezi când o să vii.
*
Pe o muzică de mare,
Valuri ce se sparg de ţărm
Aş îmbrăţişa culoare
Nenorocul să mi-l sfărm.
*
Cer senin albit de norii
Din zenit, asta sunt eu
Sunt datornică culorii
Pânză pentr-un curcubeu.
*
Şi îmbrăţişez cu sete
Toată roua de pe flori
Mi-mpletesc zâmbind în plete
Melodia de culori.
*
VISARE
*****
Mă aduni într-un descântec
Mă întâmpini doar în vis
Faci s-aud divinul cântec
Dintre porţi de Paradis.
*
Te faci ploaie de suspine
Şi eşti vânt răcoritor
Ce mă poartă către tine
În abisul plin de dor.
*
Chipul tău, întruchipare
A chemărilor apuse
N-are ochi, nici nume n-are
Numai taine nepătrunse.
*
Sprijin fruntea, obosită
De privirea-ţi fără ochi
Şi te las din nou spăşită
Să-mi descânţi ca de deochi.
*
Te-am găsit făr’ să te caut
În Miracol te descopăr
Şi-ntr-o muzică de flaut
Eu, cu tine mă acopăr.
*
Şi-nvelită doar cu tine
Noaptea asta-ncerc să dorm
Somnul dorului din mine
Cel mai lung şi dulce somn.
*
RUGĂMINTE
*****
Astăzi voi merge-am decis
Spre orizonturi deschise
Din magazinul de vise
Să îmi mai cumpăr un vis.
*
Nu mai am bani nici de paine
Dar îmi permit să visez
Soarele să mi-l aşez
În dimineţi şi în mâine.
*
Nu pot s-adun lucruri deşarte
Visarea e tot ce mai am
Mă-mbrac în acest amalgam
În drumul ce duce departe.
*
Depun toata viaţa simbria
În contul din suflet deschis
Bănuţi ca să-mi cumpăr un vis
Şi ca să-mi trăiesc nebunia.
*
Şi de-aveţi răspuns la-ntrebare
Pe unde găsesc azi deschise
Mai noi magazine de vise
Să-mi scrieţi vă rog o scrisoare.
*
INTROSPECŢIE
*****
Păşesc spre mine cu mirare
Cu grijă, ca pe-un câmp de flori
Respir noi semne de-ntrebare
Şi-a lor mireasmă-mi dă fiori.
*
O lume-ntreagă stă ascunsă
Într-un ungher atât de mic
De conştiinţa mea pătrunsă
Acolo cad şi mă ridic.
*
Gândeam că-n spaţiu-i Dumnezeul…
O vreme-aici l-am căutat
Dar El era ascuns în Eu-l
Pe care-acuma îl străbat.
*
Cu ochii de oglinzi senine
Cu gand curat ca de copii
Atins-am pajiştea din mine
Cu grijă, ca pe păpădii.
*
Ce răsărit se-nalţă-n zare
Ce bine e-n sufletul meu…
Respir noi semne de-ntrebare
Şi l-am găsit pe Dumnezeu.
*
————————————————-
ZĂVOIANU Vali, de profesie psiholog, cu formare post-universitară în terapia familiei şi psihologia resurselor umane. Până în luna august a anului 2010 şi-a desfăşurat cariera în România, când din raţiuni familiale a ales să locuiască în Spania, regiunea Asturias. Scrie poezie de mai mulţi ani, neîndrăznind însă să publice până anul acesta. Şi-a făcut debutul literar în paginile ziarului „Naţiunea”, la „Colocvii Literare” şi totodată pe net, în cadrul mai multor grupuri dedicate poeziei. Este iniţiator, autor moral şi administrator a doua grupuri importante de pe Facebook, ambele dedicate poeziei: Cenaclul literar „Gândul Zilei” (133 membri) şi Grupul „Generaţia în Blugi” (206 membri) precum şi a proiectului „Catedrală de cuvinte” (337 membri), proiect ce constă în scrierea unui poem colectiv românesc inedit.
george bc
4 decembrie 2011 at 5:00 AM
Felicitari, Vali!
emil marian
4 decembrie 2011 at 6:29 AM
Vali prin tine scrie Dumnezeu! Sa fii mereu binecuvantata!
Lucian Dmbravă
4 decembrie 2011 at 11:08 AM
Nădăjduiesc să am oportunitatea de a citi întreg volumul.
marian malciu
4 decembrie 2011 at 1:55 PM
Plăcute versuri!
Apreciez ideea fiecărei poezii şi îndemânarea evidentă a autoarei în alcătuirea rimelor şi păstrarea “liniei melodice” reconfortante în măsuri metrice bine stabilite şi respectate…
Am să revin. Voi căuta şi alte pagini. Vreau să citesc, pentru că tu, Vali Zăvoianu,
“Te faci ploaie de suspine
Şi eşti vânt răcoritor
Ce mă poartă către tine
În abisul plin de dor.”!
Felicitări şi inspiraţie maximă!